Regizorii europeni nu se mai satura de cruzime, de partea dureroasa a vieții, de dramele pe care le trăim zilnic. In filmele europene promovate cu nesaț de catre critici si specialisti continuam sa vedem aceleași drame dureroase și intense degradante și umilitoare.
Daca pana acum ne pătrundeau in suflet si reacționam empatic la multitudinea de scene dureros de crude si de goale ( lipsite de perdea), acum eu m-am saturat sa trăiesc dramele sângeroase (la propriu) ale altora, chiar daca este vorba numai de 105 minute . Este prea mult chin. Un chin absurd pentru un premiu. Uneori acele personaje care fac implozie pe tot parcursul filmului sunt defapt un soi de "all inclusive" al durerilor noastre comune.
M-am saturat de avorturi și de omoruri și de disperare exprimata prin fetișuri și sex.
Arta da! Dar arta nu se rezuma la atât. Arta nu se rezuma, se trăiește intens. Iar eu doresc sa trăiesc intens sentimente mai frumoase de acum înainte gratie artei cinematografice europene.
Sper sa îmi găsesc si un răspuns pe măsura în multitudinea de oferte...