Asa ca de Pasti...

Sarbatorile mari sunt in general un moment de reculegere dar si un moment de resetare a ritmului nostru interior pentru al aduce la nivelul vibratiilor bune. Pentru unii, aceasta fraza nu are nici cel mai mic sens. Si totusi...
De fiecare data romanul inca credincios sau spiritual isi propune sa fie mai bun, se dedica in intregime pregatirii bucatelor conform datinelor si cu mare speranta ca de atunci inainte ii va fi mai bine, se inconjoara cu persoane dragi. La noi la romani, inca mai gasim astfel de gesturi curate care se pierd putin cate putin. Uneori se pierd pana la urmatoarea mare sarbatoare cand ne resetam din nou ritmul interior.
Unde se duc aceste momente curate? Se pierd pe masa garnisita cu bucate? Sau poate se pierd din momentul in care se termina sarbatoarea si reintram in ritmul frenetic de zi cu zi?
De ce oare la noi totul este trecator? Momentele de liniste, strazile asfaltate, gandurile bune, curatenia, micile dragalasenii cu care ii intampinam pe cei din jur, sunetul greierilor...
Trecem din epoca in epoca tot promitand solemn ca urmatoarea va fi mai buna. Trecem din etapa in etapa a vietii promitand mereu ca de anul viitor vom pune bani de-o parte, vom face copii, vom petrece mai mult timp cu cei dragi, vom deveni ecologici, vom merge mai mult in parc, vom renunta la tutun, cafea, mancarea grasa, vom construi spitale si aziluri de batrani...
Tot asa pana in ziua in care devenim noi insine batrani si nu mai avem ce promite si mai ales cui... pentru ca nu am facut copii, copii altora ignora faptul ca existam, azilele nu s-au inmultit si nu are cine sa ne ajute, spitale tot aceleasi sunt , la fel de triste... Si noi la fel, dar mai batrani, mai grei, mai moi, mai fragili, mai singuri...
Daca ar fi sa ne propunem ceva cu ocazia sarbatorilor ar poate sa fim mai putin egoisti. Daca facem un bine pentru cei de azi poate ca binele ne va urmari si pe noi in clipele de apoi. Ce-ar fi daca am inceta sa ne propunem teluri pentru maine si am incepe sa le cladim de azi? Totul ar incepe prin a suna o lista intreaga de oameni dragi pentru a le spune ca ii iubim, apoi am merge sa punem o floare la cimitir pentru cei gratie carora suntem azi pe pamant, am continua cu o vizita obligatorie la batranii nostrii, la care amanam mereu sa ne ducem. Mai este timp.
Am vazut cum se sting prea multe lumini in jurul meu. Am hotarat sa nu fac ceea ce fac ceilalti pentru ca imi dau seama ca viata trece prea repede. Si daca scriu aceste cuvinte, este poate pentru ca imi doresc sa nu ratati nici voi trenul vietii.

Proiectele continua, este bine sa avem teluri. Hai sa le incepem de azi pentru a le putea continua maine si pentru a reusi sa prindem si roadele de pe urma muncii noastre de-o viata.

A fi crestin cred ca inseamna in primul rand a fi natural, sincer, deschis, darnic si intelept.
Va doresc ca Sfanta Lumina Pascala sa va arate drumul cel bun catre implinirea sufleteasca!
Hristos a Inviat!

Evanghelia dupa Pilat

Cinci spectacole jucate in Romania si sapte carti aparute in limba romana! Aceasta este dovada ca autorul francez Eric-Emmanuel Schmitt se bucura de un mare succes la noi in tara.

In acest sfarsit de saptamana a avut loc la Muzeul Satului lansarea insorita a volumului Evanghelia dupa Pilat aparuta in colectia pe raftul Denisei la Humanitas Fiction.

In timp ce la teatrul Bulandra se joaca piesa Oscar si tanti roz dupa Eric-Emmanuel Schmitt, in curtea muzeului satului se lanseza un roman al aceluiasi autor. Ce dovada mai buna a prezentei lui Schmitt in Romania? Evanghelia dupa Pilat incepe cu fraza urmatoare: Peste cateva ore vor veni sa ma caute. Asa va face si publicul romanesc care va avea curiozitatea sa descopere noul roman lansat la editura Humanitas.

Curaj, indrazneala si virtuozitate. Acestea sunt trei dintre cele mai intalnite cuvinte pronuntate de critici. Desi romanul promite a fi tulburator si emotionant poate fi in acelasi timp la limita scandalului. De ce? Pentru ca Iesua din Nazareth vorbeste in prima parte a cartii la persoana intai, apoi asistam la o criza de constiinta a lui Pilat. Pentru curiosi dar si pentru fani, cartea va asteapta pe rafturile librariilor alaturi de celelalte carti din seria de autor propuse de Humanitas

In curand la Humanitas!

SCANDALEUSES PRINCESSES, semnat de Philippe Delorme

Despre Barbara...

In 1930 se nastea la Paris Monique Andrée Serf, cunoscuta de public sub numele Barbara.
De atunci au trecut 80 de ani si inca ne mai amintim de Barbara.
Nu cred ca acest personaj mai are nevoie de introducere. Este suficient sa-i ascultam vocea pentru a ne da seama cum a reusit sa fascineze publicul francez si nu numai.

In 1997 o stea a cazut.
Nu ii vom purta doliu insa ii vom asculta mereu melodiile care au consacrat-o.

RIP.

Gandul zilei...

Nu este nevoie sa fii extremist, nici socialist, nici nationalist, nici cu unii sau cu altii, nici ai unora sau ai altora ci pur si simplu sa te iubesti pe tine , sa-i respecti pe ceilalti si sa pretuiesti tara in care te-ai nascut... de aproape sau de departe!

Un moment de Fitness cu Jacques de Decker sau un belgian la Bucuresti....

Un parcurs impresionant si o viziune a lumii a unui intelectual care a ajuns sa fie surprins de Romania. Astfel am putea incepe calatoria in luime lui Jacques de Decker.
Jurnalist, profesor si scriitor de 16 ani vine in Romania si se simte ca acasa.
Piesa Fitness care este jucata de Teatrul de comedie de un an ii apartine si cu o modestie iesita din comun spune ca actrita Mihaela Teleoaca si regizorul piesei Mihai Bisericanu il fac sa para genial.

Piesa a pornit de la intalnirea sa cu o studenta care i-a cerut sa ii imprumute o carte din biblioteca sa pentru a pune in scena o piesa de teatru. Aceasta a mai mentionat ca si-ar dori o piesa fizica. In cael moment de Decker a hotarat sa croiasca el insusi o piesa dupa chipul si asemanarea studentei sale. Asa a aparut Fitnes un one woman show care a avut mult succes in Romania. Conform autorului societatea romaneasca este mai bine pregatita sa primeasca piesa decat cea belgiana.
Dac-ar fi sa scrie un articol de critica teatrala in care de Decker este specializat el ar exclama in titlul articolul piesei Fericire! Fericire! Fericire!!! Piesa sa, lafel ca si filmele lui Charlie Chaplin provoaca doua emotii opuse: publicul rade in hohote si este in acelasi timp coplesit de plans.

Daca aveti curiozitatea sau nevoie sa intrati in contact cu propriile emotii va sfatuiesc sa cautati creatiile lui de Decker.
Acestea se fla fie publicate fie transpuse pe scena de Teatrul de Comedie din Bucuresti.

Calatorie printre amintiri cu Barbu Cioculescu sambata 13 martie la ora 15.30 la TVR CULTURAL

Sunt intalniri pe care nu le purtam cu noi oriunde ne-am duce. Sunt oameni care ne-au marcat existenta si continua sa ramana in amintirile noastre indiferent de ce ne rezerva viata apoi.
Intalnirea cu Barbu Cioculescu este una dintre ele.
Daca aveti curiozitatea sa aflati cum erau oamenii Cotrocenilor de care ma leaga amintiri memorabile, urmariti filmul pe care vi-l propun cu drag de pe data de 13 martie la ora 15.30 la TVR Cultural si in reluara pe 15 martie la ora 11.00 in acelasi loc.

Vizionare placuta!