Evanghelia dupa Pilat

Cinci spectacole jucate in Romania si sapte carti aparute in limba romana! Aceasta este dovada ca autorul francez Eric-Emmanuel Schmitt se bucura de un mare succes la noi in tara.

In acest sfarsit de saptamana a avut loc la Muzeul Satului lansarea insorita a volumului Evanghelia dupa Pilat aparuta in colectia pe raftul Denisei la Humanitas Fiction.

In timp ce la teatrul Bulandra se joaca piesa Oscar si tanti roz dupa Eric-Emmanuel Schmitt, in curtea muzeului satului se lanseza un roman al aceluiasi autor. Ce dovada mai buna a prezentei lui Schmitt in Romania? Evanghelia dupa Pilat incepe cu fraza urmatoare: Peste cateva ore vor veni sa ma caute. Asa va face si publicul romanesc care va avea curiozitatea sa descopere noul roman lansat la editura Humanitas.

Curaj, indrazneala si virtuozitate. Acestea sunt trei dintre cele mai intalnite cuvinte pronuntate de critici. Desi romanul promite a fi tulburator si emotionant poate fi in acelasi timp la limita scandalului. De ce? Pentru ca Iesua din Nazareth vorbeste in prima parte a cartii la persoana intai, apoi asistam la o criza de constiinta a lui Pilat. Pentru curiosi dar si pentru fani, cartea va asteapta pe rafturile librariilor alaturi de celelalte carti din seria de autor propuse de Humanitas

In curand la Humanitas!

SCANDALEUSES PRINCESSES, semnat de Philippe Delorme

Despre Barbara...

In 1930 se nastea la Paris Monique Andrée Serf, cunoscuta de public sub numele Barbara.
De atunci au trecut 80 de ani si inca ne mai amintim de Barbara.
Nu cred ca acest personaj mai are nevoie de introducere. Este suficient sa-i ascultam vocea pentru a ne da seama cum a reusit sa fascineze publicul francez si nu numai.

In 1997 o stea a cazut.
Nu ii vom purta doliu insa ii vom asculta mereu melodiile care au consacrat-o.

RIP.

Gandul zilei...

Nu este nevoie sa fii extremist, nici socialist, nici nationalist, nici cu unii sau cu altii, nici ai unora sau ai altora ci pur si simplu sa te iubesti pe tine , sa-i respecti pe ceilalti si sa pretuiesti tara in care te-ai nascut... de aproape sau de departe!

Un moment de Fitness cu Jacques de Decker sau un belgian la Bucuresti....

Un parcurs impresionant si o viziune a lumii a unui intelectual care a ajuns sa fie surprins de Romania. Astfel am putea incepe calatoria in luime lui Jacques de Decker.
Jurnalist, profesor si scriitor de 16 ani vine in Romania si se simte ca acasa.
Piesa Fitness care este jucata de Teatrul de comedie de un an ii apartine si cu o modestie iesita din comun spune ca actrita Mihaela Teleoaca si regizorul piesei Mihai Bisericanu il fac sa para genial.

Piesa a pornit de la intalnirea sa cu o studenta care i-a cerut sa ii imprumute o carte din biblioteca sa pentru a pune in scena o piesa de teatru. Aceasta a mai mentionat ca si-ar dori o piesa fizica. In cael moment de Decker a hotarat sa croiasca el insusi o piesa dupa chipul si asemanarea studentei sale. Asa a aparut Fitnes un one woman show care a avut mult succes in Romania. Conform autorului societatea romaneasca este mai bine pregatita sa primeasca piesa decat cea belgiana.
Dac-ar fi sa scrie un articol de critica teatrala in care de Decker este specializat el ar exclama in titlul articolul piesei Fericire! Fericire! Fericire!!! Piesa sa, lafel ca si filmele lui Charlie Chaplin provoaca doua emotii opuse: publicul rade in hohote si este in acelasi timp coplesit de plans.

Daca aveti curiozitatea sau nevoie sa intrati in contact cu propriile emotii va sfatuiesc sa cautati creatiile lui de Decker.
Acestea se fla fie publicate fie transpuse pe scena de Teatrul de Comedie din Bucuresti.

Calatorie printre amintiri cu Barbu Cioculescu sambata 13 martie la ora 15.30 la TVR CULTURAL

Sunt intalniri pe care nu le purtam cu noi oriunde ne-am duce. Sunt oameni care ne-au marcat existenta si continua sa ramana in amintirile noastre indiferent de ce ne rezerva viata apoi.
Intalnirea cu Barbu Cioculescu este una dintre ele.
Daca aveti curiozitatea sa aflati cum erau oamenii Cotrocenilor de care ma leaga amintiri memorabile, urmariti filmul pe care vi-l propun cu drag de pe data de 13 martie la ora 15.30 la TVR Cultural si in reluara pe 15 martie la ora 11.00 in acelasi loc.

Vizionare placuta!

Primavara lui Tudor Gheorghe

Emotionant!
Acesta este primul cuvant care ne vine in minte atunci cand rememoram un spectacol al maestrului Tudor Gheorghe.

Ultimul concert din Stagiunea Permanentelor Frumuseti se incheie cu o Sala a Palatului plina! Ultimul spectacol intitulat Anotimpurile Mele: Iarna-Primavara l-a adus din nou aproape de public pe Tudor Gheorghe acompaniat de patru zeci de muzicieni si alte trei zeci de voci ale orchestrei si corului Teatrului liric Oltenia din Craiova.

O incantare! Publicul a umplut Sala Mare a Palatului devenid inca o data neincapatoare. Muzicienii care l-au acompaniat pe Tudor Gheorghe au fost ghidati in lumea lirismului romanesc autentic de bagheta magica a dirijorului Marius Hristescu. Pe langa cantecele deja cunoscute de fanii lui Tudor Gheorghe, maestrul a readus in scena un moment poetic pe care il poarta cu el in spectacole din anii 60: Dupa melci de Ion Barbu.

Acest spectacol incheie ciclul de reprezentatii sub numele anotimpurile. De aproximativ zece ani Tudor Gheorghe impreuna cu muzicienii sai au incantat publicul din toata tara, readucand in fata lor nu numai muzica bine cunoscuta dar si versurile unor mari poeti ai Romaniei. Este o misiune pe care si-a asumat-o maestrul cu modestie dar si cu speranta ca bijuteriile literaturii romane nu se vor pierde.

In viitor Tudor Gheorghe ne rezerva alte surprize dintre care un spectacol inspirat de si dedicat poetului Mircea Micu.

Cinsprezece minute academice cu Solomon Marcus...

85 de ani, o cariera impresionanta si multe proiecte de viitor!
Sunt prea multe laude pe care i le-am putea aduce domniei sale si totusi Solomon Marcus ramane modest, spiritual si un deosebit de lucid observator al societatii de astazi.
"Educatia in spectacol" volum in care este protagonist, povesteste despre ultimul sau proiect. Isi doreste sa readuca in prim plan opiniile actorilor principali ai educatiei: profesorii, elevii si parintii. Adesea uitati, in favoarea parerilor politicienilor si ale gazetarilor, cei trei actori majori ai educatiei nu au fost uitati de Dl. Academician Solomon Marcus.
Educatia in spectacol le este dedicata cu speranta ca ceva se va schimba in mai bine.
Spectacolul este pentru dansul o paradigma universala care se regaseste in toate domeniile si Bruxelles-ul a aplaudat cuvantarile sale. Astazi se intoarce din nou spre Romania pentru a atrage atentia asupra unei posibile noi strategii de educatie bazata pe comunicare, deschiderea spre uneltele moderne de comunicare : televiziunea si internetul si atrage atentia ca manualele scolare trebuie sa ramana in posesia tinerilor. Elevii ar trebui sa invete de drag. Pedagogii ar trebui sa predea cu deschidere si umor. Iar Solomon Marcus va continua sa fie liantul intre acesti actori, discutand, intreband, povestind si pastrand cu acestia contactul viu.

Ii multumimi domnului Solomon Marcus pentru implicarea sa in educatie si pentru ca este deschizator de drumuri.

Domnia sa este un exemplu viu ca matematicienii sunt oameni universali.

Au trecut 50 de ani... Prigoana

Nu este simplu sa privesti spre trecut. Mai ales cand este vorba despre pagini din istoria perioadei comuniste in care se regasesc inca rani deschise ale societatii romanesti...
A trecut o jumatate de secol de cand "inculpatii" C. Noica, C Pillat, N. Steinhardt si multi alti intelectuali de vaza ai Romaniei au fost condamnati pentru ca gandeau liber si gandeau altfel. Regimul comunist i-a condamnat, noi ii comemoram, dar oare... vom reusi sa ii recompensam pentru ce au fost si reprezinta in continuare pentru noi? Cum?
Mantuitorii culturii romanesti se afla in dosarele CNSAS si de acum si intr-o carte: Prigoana. Publicat la editura Vremea si lansat astazi in 1 martie 2010, volumul cutremura prin cruda realitate a acelor vremuri pe care cititorii o pot intelege numai daca privesc printre randuri.
Monica Pillat a fost alaturi de coordonatorii acestui volum pentru a marturisi experienta tatalui domniei sale dupa cinci ani si jumatate de detentie in inchisorile comuniste.
"I s-a spus ca mama si cu mine am murit si ca era numai vina lui" lafel cum i s-a spus ca era vina lui pentru cruzimea cu care erau tratati colegii sai intelectuali pentru ca erau solidari cu el si ca nu isi marturiseau pacatele fata de regim , ne-a marturisit fiica scriitorului.
Pe langa torturile fizice a caror marturie erau ochii celor ce au iesit din inchisoare precum "niste fiare haituite", dar si vocea ragusita din prea mult chin, li s-au aplicat si torturi psihice. A cui era mama care era lovita pentru a santaja fiul sa spuna adevaruri pe care numai securitatea le cunostea? Cine redacta marturiile agramate ale detinutilor?
Noi cei care i-am cunoscut prin nenumaratele carti pe care le-au scris, ne este clar ca un Al. Paleologu nu putea sa scrie sau sa vorbeasca agramat...

Sunt intrebari la care nu avem raspunsuri. Insa acest volum ne permite sa aflam ce pana acum nu s-a spus suficient de mult: adevarul.
Desi este dureros sa auzi marturii, desi este sfasietor sa citesti aceste file si numele cuprinse in ele, ii putem omagia pe mantuitorii culturii romanesti din perioada comunista doar prin lectura, meditatie si aducere aminte.


PS. Nu cred ca gresesc recunoscand in ei mantuirea pentru ca daca ne uitam cu atentie ei au suferit precum Isus pentru a avea intr-o zi dreptul la prea mult visata libertate. Pentru ei a fost un ideal, pentru noi poate fi o realitate.