Au trecut 50 de ani... Prigoana

Nu este simplu sa privesti spre trecut. Mai ales cand este vorba despre pagini din istoria perioadei comuniste in care se regasesc inca rani deschise ale societatii romanesti...
A trecut o jumatate de secol de cand "inculpatii" C. Noica, C Pillat, N. Steinhardt si multi alti intelectuali de vaza ai Romaniei au fost condamnati pentru ca gandeau liber si gandeau altfel. Regimul comunist i-a condamnat, noi ii comemoram, dar oare... vom reusi sa ii recompensam pentru ce au fost si reprezinta in continuare pentru noi? Cum?
Mantuitorii culturii romanesti se afla in dosarele CNSAS si de acum si intr-o carte: Prigoana. Publicat la editura Vremea si lansat astazi in 1 martie 2010, volumul cutremura prin cruda realitate a acelor vremuri pe care cititorii o pot intelege numai daca privesc printre randuri.
Monica Pillat a fost alaturi de coordonatorii acestui volum pentru a marturisi experienta tatalui domniei sale dupa cinci ani si jumatate de detentie in inchisorile comuniste.
"I s-a spus ca mama si cu mine am murit si ca era numai vina lui" lafel cum i s-a spus ca era vina lui pentru cruzimea cu care erau tratati colegii sai intelectuali pentru ca erau solidari cu el si ca nu isi marturiseau pacatele fata de regim , ne-a marturisit fiica scriitorului.
Pe langa torturile fizice a caror marturie erau ochii celor ce au iesit din inchisoare precum "niste fiare haituite", dar si vocea ragusita din prea mult chin, li s-au aplicat si torturi psihice. A cui era mama care era lovita pentru a santaja fiul sa spuna adevaruri pe care numai securitatea le cunostea? Cine redacta marturiile agramate ale detinutilor?
Noi cei care i-am cunoscut prin nenumaratele carti pe care le-au scris, ne este clar ca un Al. Paleologu nu putea sa scrie sau sa vorbeasca agramat...

Sunt intrebari la care nu avem raspunsuri. Insa acest volum ne permite sa aflam ce pana acum nu s-a spus suficient de mult: adevarul.
Desi este dureros sa auzi marturii, desi este sfasietor sa citesti aceste file si numele cuprinse in ele, ii putem omagia pe mantuitorii culturii romanesti din perioada comunista doar prin lectura, meditatie si aducere aminte.


PS. Nu cred ca gresesc recunoscand in ei mantuirea pentru ca daca ne uitam cu atentie ei au suferit precum Isus pentru a avea intr-o zi dreptul la prea mult visata libertate. Pentru ei a fost un ideal, pentru noi poate fi o realitate.