Calatorie printre amintiri cu Barbu Cioculescu sambata 13 martie la ora 15.30 la TVR CULTURAL

Sunt intalniri pe care nu le purtam cu noi oriunde ne-am duce. Sunt oameni care ne-au marcat existenta si continua sa ramana in amintirile noastre indiferent de ce ne rezerva viata apoi.
Intalnirea cu Barbu Cioculescu este una dintre ele.
Daca aveti curiozitatea sa aflati cum erau oamenii Cotrocenilor de care ma leaga amintiri memorabile, urmariti filmul pe care vi-l propun cu drag de pe data de 13 martie la ora 15.30 la TVR Cultural si in reluara pe 15 martie la ora 11.00 in acelasi loc.

Vizionare placuta!

Primavara lui Tudor Gheorghe

Emotionant!
Acesta este primul cuvant care ne vine in minte atunci cand rememoram un spectacol al maestrului Tudor Gheorghe.

Ultimul concert din Stagiunea Permanentelor Frumuseti se incheie cu o Sala a Palatului plina! Ultimul spectacol intitulat Anotimpurile Mele: Iarna-Primavara l-a adus din nou aproape de public pe Tudor Gheorghe acompaniat de patru zeci de muzicieni si alte trei zeci de voci ale orchestrei si corului Teatrului liric Oltenia din Craiova.

O incantare! Publicul a umplut Sala Mare a Palatului devenid inca o data neincapatoare. Muzicienii care l-au acompaniat pe Tudor Gheorghe au fost ghidati in lumea lirismului romanesc autentic de bagheta magica a dirijorului Marius Hristescu. Pe langa cantecele deja cunoscute de fanii lui Tudor Gheorghe, maestrul a readus in scena un moment poetic pe care il poarta cu el in spectacole din anii 60: Dupa melci de Ion Barbu.

Acest spectacol incheie ciclul de reprezentatii sub numele anotimpurile. De aproximativ zece ani Tudor Gheorghe impreuna cu muzicienii sai au incantat publicul din toata tara, readucand in fata lor nu numai muzica bine cunoscuta dar si versurile unor mari poeti ai Romaniei. Este o misiune pe care si-a asumat-o maestrul cu modestie dar si cu speranta ca bijuteriile literaturii romane nu se vor pierde.

In viitor Tudor Gheorghe ne rezerva alte surprize dintre care un spectacol inspirat de si dedicat poetului Mircea Micu.

Cinsprezece minute academice cu Solomon Marcus...

85 de ani, o cariera impresionanta si multe proiecte de viitor!
Sunt prea multe laude pe care i le-am putea aduce domniei sale si totusi Solomon Marcus ramane modest, spiritual si un deosebit de lucid observator al societatii de astazi.
"Educatia in spectacol" volum in care este protagonist, povesteste despre ultimul sau proiect. Isi doreste sa readuca in prim plan opiniile actorilor principali ai educatiei: profesorii, elevii si parintii. Adesea uitati, in favoarea parerilor politicienilor si ale gazetarilor, cei trei actori majori ai educatiei nu au fost uitati de Dl. Academician Solomon Marcus.
Educatia in spectacol le este dedicata cu speranta ca ceva se va schimba in mai bine.
Spectacolul este pentru dansul o paradigma universala care se regaseste in toate domeniile si Bruxelles-ul a aplaudat cuvantarile sale. Astazi se intoarce din nou spre Romania pentru a atrage atentia asupra unei posibile noi strategii de educatie bazata pe comunicare, deschiderea spre uneltele moderne de comunicare : televiziunea si internetul si atrage atentia ca manualele scolare trebuie sa ramana in posesia tinerilor. Elevii ar trebui sa invete de drag. Pedagogii ar trebui sa predea cu deschidere si umor. Iar Solomon Marcus va continua sa fie liantul intre acesti actori, discutand, intreband, povestind si pastrand cu acestia contactul viu.

Ii multumimi domnului Solomon Marcus pentru implicarea sa in educatie si pentru ca este deschizator de drumuri.

Domnia sa este un exemplu viu ca matematicienii sunt oameni universali.

Au trecut 50 de ani... Prigoana

Nu este simplu sa privesti spre trecut. Mai ales cand este vorba despre pagini din istoria perioadei comuniste in care se regasesc inca rani deschise ale societatii romanesti...
A trecut o jumatate de secol de cand "inculpatii" C. Noica, C Pillat, N. Steinhardt si multi alti intelectuali de vaza ai Romaniei au fost condamnati pentru ca gandeau liber si gandeau altfel. Regimul comunist i-a condamnat, noi ii comemoram, dar oare... vom reusi sa ii recompensam pentru ce au fost si reprezinta in continuare pentru noi? Cum?
Mantuitorii culturii romanesti se afla in dosarele CNSAS si de acum si intr-o carte: Prigoana. Publicat la editura Vremea si lansat astazi in 1 martie 2010, volumul cutremura prin cruda realitate a acelor vremuri pe care cititorii o pot intelege numai daca privesc printre randuri.
Monica Pillat a fost alaturi de coordonatorii acestui volum pentru a marturisi experienta tatalui domniei sale dupa cinci ani si jumatate de detentie in inchisorile comuniste.
"I s-a spus ca mama si cu mine am murit si ca era numai vina lui" lafel cum i s-a spus ca era vina lui pentru cruzimea cu care erau tratati colegii sai intelectuali pentru ca erau solidari cu el si ca nu isi marturiseau pacatele fata de regim , ne-a marturisit fiica scriitorului.
Pe langa torturile fizice a caror marturie erau ochii celor ce au iesit din inchisoare precum "niste fiare haituite", dar si vocea ragusita din prea mult chin, li s-au aplicat si torturi psihice. A cui era mama care era lovita pentru a santaja fiul sa spuna adevaruri pe care numai securitatea le cunostea? Cine redacta marturiile agramate ale detinutilor?
Noi cei care i-am cunoscut prin nenumaratele carti pe care le-au scris, ne este clar ca un Al. Paleologu nu putea sa scrie sau sa vorbeasca agramat...

Sunt intrebari la care nu avem raspunsuri. Insa acest volum ne permite sa aflam ce pana acum nu s-a spus suficient de mult: adevarul.
Desi este dureros sa auzi marturii, desi este sfasietor sa citesti aceste file si numele cuprinse in ele, ii putem omagia pe mantuitorii culturii romanesti din perioada comunista doar prin lectura, meditatie si aducere aminte.


PS. Nu cred ca gresesc recunoscand in ei mantuirea pentru ca daca ne uitam cu atentie ei au suferit precum Isus pentru a avea intr-o zi dreptul la prea mult visata libertate. Pentru ei a fost un ideal, pentru noi poate fi o realitate.

Pe blogul meu pot sa scriu ce vreau...Dar voi de ce nu ati putea?

Internetul ne-a furnizat o noua sursa de amuzament/ recreere: blogul.
Aici se zice ca oricine poate sa isi arate netarmuritul talent la scris, poate sa isi spuna oful si sa posteze tot ce ii trece prin minte. Acest blog are totusi si cititori... cativa. Unii cunoscuti altii ilustri necunoscuti, unii ilustri altii doar necunoscuti.
Oare cam ce as putea eu sa scriu pe un blog? As vrea sa fiu originala. Toti se plang. Toti sunt talentati. Unii sunt talentati in a nu spune mare lucru. Este totusi blogul meu. E dreptul meu sa spun ce imi trece prin cap avand in vedere faptul ca toata lumea are un blog.
Ar fi mai amuzant daca si voi v-ati da cu parerea pe blogul meu ca sa il transforma intr-un blog interactiv unde si voi sa spuneti ce vreti tot pe blogul meu.
Hai sa ne scriem pe blog!

Cand ma gandesc la tine (COMPACT)

Compact – Când mǎ gândesc la tine


Dacǎ vrei sǎ-mi spui, ce n-ai spus nimǎnui
Eu voi fi mereu aproape sǎ te ascult
Din privirea mea, vei putea afla
Cât de mult ţin eu la tine.

Dar sunt nopţi in care ochii nu-i inched
Gândindu-mǎ la tine
Şi sunt nopţi în care vreau sǎ te ating
Şi sǎ rǎmâi cu mine.

Ştiu de ce-ai zâmbit, atunci când m-ai privit
Şi mi-ai spus ca fǎrǎ mine nu poţi trǎi
M-ai minţit frumos, fǎrǎ nici un rost
Iar acuma singur mǎ întreb de ce.

Dar sunt nopţi în care nu pot sǎ adorm
Când mǎ gândesc la tine
Vor fi nopţi în care ştiu cǎ-ţi vei dori
Sǎ fii iar lângǎ mine.

N-am ezitat sǎ alerg pe orice drum ce ducea cǎtre tine
Indiferent cât de uşor sau greu mi-a fost
Acum sunt gânduri fǎrǎ rost.

Nu sunt vinovat, cǎ n-am încercat
Sǎ fiu mai atent la cei din jurul tǎu
Ce mai conteazǎ acum? Ai ales alt drum
Iar acum sunt singur şi ma întreb de ce…

N-am sǎ-ţi spun acum cǎ-mi este foarte greu
Când nu esti lângǎ mine
Vor fi nopţi în care ştiu cǎ-ţi vei dori
Sǎ fii iar lângǎ mïne.