Ce ati face daca ati afla ca strabunicul cuiva datoreaza familiei voastre bani?

Sa fie oare adevarat ce se povesteste la B1 TV despre o datorie a Germaniei fata de Romania?
Datorii morale stim cu totii ca ar avea mai multe tari insa ...
Ma intreb oare cum s-au dat disparuti acesti bani? Si de ce?
Incredibil! Romanul care scoate bani si prin taxa pe aer nu isi reclama banii inapoi?
Sau au fost returnati si dati disparuti?
Eu astept sa vad ce mai vuieste media pe aceasta tema chiar sunt curioasa.

De citit!

Romania Let's do it!

Add caption

Aceasta initativa laudabila imi aduce aminte de munca foarte interesanta a celor de la distrugeri.ro care se ocupa de patrimoniul arhitectural si natural al Romaniei... sau ce a mai ramas din el...
Ma bucur ca vad cum cei din jur se mobilizeaza in ciuda paraliziei in care supravietuieste tara si incearca sa faca tot ce ne-au promis administratiile locale si ministerele.
Cu totii stim ca daca lucrurile ar functiona asa cum scrie la carte nu ar fi nevoie de o astfel de mobilizare sociala pentru a obtine aceste drepturi de a trai in orase curate, cu arhitectura ingrijita si tot ceea ce tine de spatiile publice.

Pentru ca sunt optimista si pentru ca nu imi place sa fac politica voi multumi celor responsabili de autismul administrativ din tara pentru ca le-a dat acestor tineri, ne-a dat, o sansa sa fim impreuna pentru un scop atat de nobil si atat de important. Fara sa-si dea seama, autoritatile ne dau o sansa de a redeveni un popor puternic, stapan pe situatie si activ in toate domeniile in care el, Statul, refuza sa actioneze spre binele tuturor.

Felicitari tuturor celor care s-au mobilizat cu aceasta ocazie si in toate timpurile!
Ma voi alatura si eu in aceasta miscare in felul meu.
Toti cei care doresc sa participe fara a se inscrie neaparat in miscarea propriu-zisa, pot contribui prin a nu mai arunca deseuri pe strada, prin a respecta trierea de deseuri atunci cand primaria ne da ocazia si prin a face curat macar in perimetrul in care lucreaza si locuiesc.


P.S. Ii multumesc doamnei Doina Vella pentru fotografia postate pe site-ul www.distrugeri.ro in care lozinca "Hai Romania!" reprezinta chiar un semnal de alarma!

 

Dailymotion si ce mai gasim pe acolo...

Din cand in cand primesc legatura cu Dailymotion unde intalnesc tot felul de fenomene artistice culturale si ... URBANE ( dupa cum vedeti ma adaptez repede trendului).
Ultimul link este un exemplu de cum fac unii cetateni politica si mai ales cum inteleg ei diversitatea culturala si religioasa dar mai ales cum inteleg ei dreptul la exprimare.
Nu pot sa va impartasesc video-ul pe care l-am primit pentru ca ma scarbeste enorm, insa ar merita sa fie vazut pentru ca ne da un exemplu de ce nu se face!
Si i-as fi raspuns multe acelui individ dar macar atat tot i-as spune: prietene asta chiar nu se face!
In mare este vorba despre un conflict intre reprezentanta Rezistentei Republicane Christine Tasin si lumea intreaga. Lume care s-a revoltat atunci cand ea a incetat sa mai fie "politically correct" ( cine stie ce mai inseamna si asta) sau ipocrita si a zis in mare ca valorile islamului nu corespund celor franceze republicane.
"Sa fie oare adevarat? Cum este posibil?"
Individul de pe Dailymotion a proferat amenintari, a adus comentarii injurioase la adresa acestei cetatene cu un sentiment foarte puternic de impunitate. Oare Statul de Drept din Franta nu mai exista in ciuda aparentelor? Si cine face noile legi?

Pana sa ajung la sfarsitul interventiei mele de privitor uimit, va adaug adresa ei de site si va recomand sa-l cautati pe zorro al Dailymotion-ului cautant "tasin" in motorul de cautare de acolo.

http://0z.fr/OeZam

URBAN

DEX-ul este minunat!

URBÁN, -Ă, urbani, -e, adj. Care ține de oraș, privitor la oraș; orășenesc. ♦ Fig. (Despre atitudinea sau modul de comportare al cuiva) Care dă dovadă de urbanitate; politicos, civilizat. – Din fr. urbain, lat. urbanus.

URBÁN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de urbe; propriu urbei; de oraș; orășenesc; citadin. Construcție ~ă. Transport ~. 2) Care denotă politețe rafinată; caracterizat prin urbanitate. Atitudine ~ă. /urbain, lat. urbanus

URBÁN, -Ă adj. 1. referitor la oraș; orășenesc. 2. (fig.; despre atitudine, comportare) politicos, bine crescut, civilizat. (<>urbain, lat. urbanus)

URBÁN, -Ă adj. 1. Referitor la oraș, din oraș; orășenesc. 2. (Fig.; despre atitudine, mod de comportare) Politicos, amabil, binecrescut. [<>urbanus < urbs – oraș, cf. it. urbano].

URBÁN adj. orășenesc, (livr.) citadin, (înv. și reg.) târgoveț. (Populație ~.)

URBÁN adj. v. binecrescut, civilizat, manierat, politicos.

urbán adj. m., pl. urbáni; f. sg. urbánă, pl. urbáne

In scrierile din ultima vreme dau mereu peste cuvantul urban, "povesti urbane", "aventuri urbane"... etc.

Urban este mai mult de tot ce este mentionat in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane este un fenomen! Deduc ca incitarea la a fi "urban" este o incurajare de a deveni corect, respectuos, reverentios, manierat... si totusi cand ma gandesc la omul urban de azi nu regasesc aceste caracteristici. Locuitorul orasului a devenit din ce in ce mai autist adica, indiferent fata de cei care il inconjoara. Noul trend ar fi o strigare de ajutor pentru a reda orasului si orasenilor trezirea la ce presupunea din punct de vedere etimologic cuvantul urban.

Pe vremuri oamenii de la oras erau considerati cu un pas inainte in primul rand pentru ca erau mai aproape de nou, de actiune si erau inzestrati gratie educatiei cu un corset de bune maniere care le tinea in frau un set de porniri care "nu se faceau" in public.

Azi, regasesc mai degraba in comunitatile mici acest comportamen, pudic, cuminte si atent.

Ce inseamna acest urban pentru noi astazi?

Cred in continuare ca incitarea la a fi urban este o chemare spre mai bine sau ce numeam pana acum un comportament civilizat.

CIVILIZÁT, -Ă, civilizați, -te, adj. 1. Care are o cultură și o tehnică înaintată, care a ajuns la un nivel superior de civilizație, la un standard de viață ridicat. 2. Care este manierat, politicos. – V. civiliza. Cf. fr. civilisé.

CIVILIZÁT, -Ă adj. 1. ajuns la un nivel corespunzător de civilizație. 2. (fig.) manierat, politicos. (<>

CIVILIZÁT, -Ă adj. 1. Ajuns la un nivel corespunzător al civilizației, care duce o viață de civilizație. 2. (Fig.) Manierat, politicos. [< civiliza].

CIVILIZÁT adj. 1. v. dezvoltat. 2. v. binecrescut.

Civilizat ≠ necivilizat

CIVILIZÁ, civilizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni civilizat – Din fr. civiliser.

A CIVILIZÁ ~éz tranz. A face să se civilizeze. /civiliser

A SE CIVILIZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre colectivități) A atinge un nivel înalt de dezvoltare (materială și spirituală); a deveni dezvoltat sub toate aspectele. 2) (despre persoane) A căpăta deprinderi de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se ciopli; a se șlefui; a se cizela. /civiliser

CIVILIZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni civilizat. (<>civiliser)

CIVILIZÁ vb. I. tr., refl. A duce (un individ, o formație socială) la civilizație, a face să devină sau a deveni civilizat. [<>civiliser].

CIVILIZÁ vb. 1. (rar) a (se) umaniza. (A ~ un trib sălbatic.) 2. a se cultiva, a se rafina, a se stila, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se cizela, a se subția, a se șlefui, (înv. fig.) a se roade. (S-a mai ~ și el un pic!)

A (se) civiliza ≠ a (se) îndobitoci, a (se) sălbătăci

Oare spre acest tip de individ urban sa fie vorba?

Cine sunt oamenii de la oras astazi? Care este distanta intre ce ar trebui sa fie conform acestor doua definitii si ce sunt ei in realitate? Cum sa astupam acest gol imens sapat de timp si de "noile" standarde comportamentale actuale din Romania? Corespunde omul urban autohton cu cel din alte locuri? Mai exista numitori comuni?

Sunt intrebari pe care mi le pun in fiecare zi ... raspunsul este in continuare asteptat cu mare interes.

A Jacques Brel...

La vie est une bougie qui se consomme peu à peu selon la force du vent.

Faut-il consommer cette énergie divine ou la préserver?

Je me suis souvent demande comment et pourquoi les grandes flammes se sont éteintes trop tôt.

Je me pose souvent cette question en ce qui concerne Jacques Brel. En le regardant dans les quelques archives qui restent de lui j’ai essayé de décrypter les messages caches de la vie. J’ai essaye de deviner la réponse au pourquoi.

Peut-on user de notre génialité innée très longtemps? L’histoire des grands artistes nous donne une réponse négative à cette question.

La plupart ont disparu très tôt, d’autres ont choisi de quitter la scène et se retirer loin du regard indiscret du public.

J’aimerais leur demander ce qui les a déterminés de choisir le silence. A quel point de leur vie ont-ils réalisé que s’ils consommaient encore un brin d’énergie vitale ils allaient disparaitre comme leurs confrères et que peut être fallait-il se retirer avant qu’il ne soit trop tard.

Mais ceux pour lesquels nous avons construit un piédestal, sont ceux qui sont allés jusqu’au bout de la lumière en défiant la mort qui a vaincu. Elle vainc toujours hélas.

Ils ont sacrifié leur vie au service de leur don et nous ont légué sans aucun doute, les plus grands chefs d’œuvres de l’humanité.

Je dédie ce soir un instant à Jacques Brel car c’est sa musique qui m’a inspirée a rompre le silence de mon questionnement personnel.