Magul dintre cărţi

A fost odată ca niciodată un mare târg de cărţi
Orânduite cu mare grijă pe etajere
Privind vizitatorii cum treceau şi se opreau în tăcere.
Uneori câte un vizitator cutezător întreba de câte o poveste
Despre care el auzise vorbindu-se mai mult
Atingea învelişul de carton şi răsfoia câte o filă să vadă în interior ce este.
In târg erau multe standuri viu colorate care chemau oamenii să zăbovească
Erau zâne fermecate care se opreau zâmbind să-ţi povestească
În vuietul peregrinării puteai adesea să-ntâlneşti
File albe dar şi cărţi colorate
Cu toate aşteptau sa fie luate şi să le iubeşti.
Să fie puse într-o casă mare, apoi citite şi ascultate...
Aşa e-n târg! Nu toate cele frumos îmbrăcate aveau şansa să ajungă
În mâinile unui proprietar a cărui tristeţe să-o alunge.
Timp de câteva zile aveau norocul să fie expuse
Pentru ca mămicile, bunicele şi fetiţele să fie seduse.
Erau şi cărţi pentru băieţi
Cu desene mari pe coperţi
Dar si din acelea serioase din care desenul se furişase.
E zarvă mare în târg se ştie
Oricine ar vrea s-apară pe stand cu o carte
Mândru să iasă în faţă
Să se prezinte cu dulceaţă
Şi să îţi spună tot ce ştie,
Ce a scris în ultimul an
În spatele unui birou sau stând pe-un divan
Întinzându-şi talentul cu cerneală pe zeci sau sute de coli de hârtie.
Din încăperile mari, somptuoase,
Puteai adesea să găseşti
Şi colturi mici întunecoase
Unde un cărturar de seama puteai să-ntâlneşti.
Aşa mergând prin colturile cele fără chip
Vedeam stând calm de un stand sprijinit
Un mag parcă din alt veac venit
Care m-aştepta cu o carte în mână
Ar fi fost trist ca în acea săptămână
La el să nu mă fi oprit.
Privea cu ochi mari şi mâhniţi văzând cum lumea trece
Pe lângă cărţile atent selecţionate
Despre tot ce-i mai frumos în lume
Cu învelişurile îmbietoare şi viu colorate.
Eu m-am oprit să văd ce mai e nou,
Căutând o carte cu privirea,
Nu am văzut-o, parcă dispăruse
Şi-atunci mare-mi fu uimirea,
Să văd cum magul luminat din fundul standului unde cărţile zăceau sute
Se-apropie timid spre mine
Şi mă întreabă ce caut? Poate sa m-ajute?
Mă uit spre el, nu ştiu ce să-i răspund,
As vrea să fug şi să mă ascund
Poate m-am înşelat căutând
Mă uit la nume, mă uit la el
Mă uit pe stand dar nu găsesc nici un fel
De indiciu care să-mi arate
Unde se-află acea carte.
Apoi văd cum cu blândeţe zâmbeşte,
Si mă îndeamnă să rămân,
Ce carte caut? Cu ce se potriveşte?
Să-i dăm de capăt ciudatului mister.
Nu pot să plec,
Ceva mă opreşte.
Într-un final, îi dau un nume
Imediat în căutare porneşte
Şi i-a aflat locul anume.
Uitaţi! Îmi spuse el convins.
Aici e cartea, e la locul promis.
Am vrut să văd dacă mai este prezentată,
E nouă, strălucitoare, fără nici o pată!
Am vrut de fapt să mă asigur
Ca acea carte este acolo sigur,
De dragă ce mi-era m-am oprit şi-am căutat,
Scuzaţi-mă dacă v-am deranjat.
Magul cu ochi mari de smarald mi-a zâmbit,
S-a bucurat că m-am oprit,
Deşi nu ştia cine sunt, ce doresc
Ştia doar că o carte eu iubesc.
Aşa din întâmplare l-am întâlnit pe mag
Cu timpul mi-a devenit chiar drag
Si mă priveşte cum de-atunci cresc
Alături de cate o filă de poveste ruptă din astfel de momente
Şi alte mii de rânduri sădesc
Atunci când valurile poeziei curg lente
Spre delta cărţilor pe care le iubesc.

Blue Crush

Surf, Valuri si spectacolul naturii... un loc ideal de-o iubire de-o vara.
Un film usor si relaxant de seara pentru cei care nu au somn.

L'Arnacoeur

Un film cu Romain Duris și Vanessa Paradis.
Mi-a placut si m-a tinut treaza pana la sfarsit desi se crapa de ziua cand am terminat vizionarea.
Actiunea se petrece pe Coasta de Azur, iar filmul are un happy end previzibil dar pe care ni-l doream.

Iata ce spune IMDB: http://www.imdb.com/title/tt1465487/ - cotat cu 7/10

Alex and his sister run a business designed to break up relationships. They are hired by a rich man to break up the wedding of his daughter. The only problem is that they only have one week to do so.

Director:

Pascal Chaumeil

Writers:

Laurent Zeitoun (screenplay), Jeremy Doner (screenplay), 

Release Date:

17 March 2010 (Belgium)

Filme europene : Dau un chin pentru un premiu

Regizorii europeni nu se mai satura de cruzime, de partea dureroasa a vieții, de dramele pe care le trăim zilnic. In filmele europene promovate cu nesaț de catre critici si specialisti continuam sa vedem aceleași drame dureroase și intense degradante și umilitoare.
Daca pana acum ne pătrundeau in suflet si reacționam empatic la multitudinea de scene dureros de crude si de goale ( lipsite de perdea), acum eu m-am saturat sa trăiesc dramele sângeroase (la propriu) ale altora, chiar daca este vorba numai de 105 minute . Este prea mult chin. Un chin absurd pentru un premiu. Uneori acele personaje care fac implozie pe tot parcursul filmului sunt defapt un soi de "all inclusive" al durerilor noastre comune.
M-am saturat de avorturi și de omoruri și de disperare exprimata prin fetișuri și sex.
Arta da! Dar arta nu se rezuma la atât. Arta nu se rezuma, se trăiește intens. Iar eu doresc sa trăiesc intens sentimente mai frumoase de acum înainte gratie artei cinematografice europene.
Sper sa îmi găsesc si un răspuns pe măsura în multitudinea de oferte...

Unii spera sa ne pierdem memoria...

Am gasit antidotul uitarii!
In zilele in care nu merge nimic, afara e urat si parca nu mai stim de unde sa apucam un colt de speranță... atunci când ne gândim ca vrem sa emigram pe luna ... Ne putem aminti ca exista Youtube si este plin de muzica romaneasca dar si de secvente din scenete celebre.
Este de ajuns sa il revedem pe Toma Caragiu sau sa o ascultam pe Mihaela Runceanu.
Ei ne aduc aminte ca Romania nu a renuntat niciodata la lupta, ne mai amintesc si ca tot ce este romanesc nu a murit ci pur si simplu a fost ingropat sub munti de reclame, emisiuni politice, filme cu batai si impuscaturi, de seriale fluviu ...etc.
Insa noi nu am uitat pentru ca avem capacitatea aceasta de ne aduce aminte, pentru ca inca mai exista o zi nationala, pentru ca mai exista sarbatori (momente in care ne aducem aminte de cei dragi care sunt dar si de cei care nu mai sunt), pentru ca vremea urata de afara ne face sa fim melancolici si asta trezeste poate in noi dorinta de a reasculta muzica copilariei, pentru ca atunci cand ne reintoarcem la sursa ne dam seama ca suntem manipulati masiv si nu vrem asta...
Exista inca suficiente lucruri care sa ne "trezeasca din somnul cel de moarte".
Asta nu inseamna decat ca avem de ce sa iubim tara asta chiar daca uneori pierdem increderea ca o sa avem forta sa sapam sub muntii artificiali cu care suntem fortati sa traim.

Un vers atat de frumos...

pot sa-ti spun prin cuvinte ca putine mai sunt pe pamant lucruri sfinte ca intra iubiri prematur in morminte buna seara, iubito...

Lucian Avramescu

Citation du jour

Comandant Rene Mouchotte qui note dans ses carnets lors de la capitulation de la France pendant la Seconde Guerre Mondiale: "La France doit rester la France et son coeur doit battre toujours malgre ceux qui veulent l’assassiner sans lui permettre de lutter".