Magul dintre cărţi

A fost odată ca niciodată un mare târg de cărţi
Orânduite cu mare grijă pe etajere
Privind vizitatorii cum treceau şi se opreau în tăcere.
Uneori câte un vizitator cutezător întreba de câte o poveste
Despre care el auzise vorbindu-se mai mult
Atingea învelişul de carton şi răsfoia câte o filă să vadă în interior ce este.
In târg erau multe standuri viu colorate care chemau oamenii să zăbovească
Erau zâne fermecate care se opreau zâmbind să-ţi povestească
În vuietul peregrinării puteai adesea să-ntâlneşti
File albe dar şi cărţi colorate
Cu toate aşteptau sa fie luate şi să le iubeşti.
Să fie puse într-o casă mare, apoi citite şi ascultate...
Aşa e-n târg! Nu toate cele frumos îmbrăcate aveau şansa să ajungă
În mâinile unui proprietar a cărui tristeţe să-o alunge.
Timp de câteva zile aveau norocul să fie expuse
Pentru ca mămicile, bunicele şi fetiţele să fie seduse.
Erau şi cărţi pentru băieţi
Cu desene mari pe coperţi
Dar si din acelea serioase din care desenul se furişase.
E zarvă mare în târg se ştie
Oricine ar vrea s-apară pe stand cu o carte
Mândru să iasă în faţă
Să se prezinte cu dulceaţă
Şi să îţi spună tot ce ştie,
Ce a scris în ultimul an
În spatele unui birou sau stând pe-un divan
Întinzându-şi talentul cu cerneală pe zeci sau sute de coli de hârtie.
Din încăperile mari, somptuoase,
Puteai adesea să găseşti
Şi colturi mici întunecoase
Unde un cărturar de seama puteai să-ntâlneşti.
Aşa mergând prin colturile cele fără chip
Vedeam stând calm de un stand sprijinit
Un mag parcă din alt veac venit
Care m-aştepta cu o carte în mână
Ar fi fost trist ca în acea săptămână
La el să nu mă fi oprit.
Privea cu ochi mari şi mâhniţi văzând cum lumea trece
Pe lângă cărţile atent selecţionate
Despre tot ce-i mai frumos în lume
Cu învelişurile îmbietoare şi viu colorate.
Eu m-am oprit să văd ce mai e nou,
Căutând o carte cu privirea,
Nu am văzut-o, parcă dispăruse
Şi-atunci mare-mi fu uimirea,
Să văd cum magul luminat din fundul standului unde cărţile zăceau sute
Se-apropie timid spre mine
Şi mă întreabă ce caut? Poate sa m-ajute?
Mă uit spre el, nu ştiu ce să-i răspund,
As vrea să fug şi să mă ascund
Poate m-am înşelat căutând
Mă uit la nume, mă uit la el
Mă uit pe stand dar nu găsesc nici un fel
De indiciu care să-mi arate
Unde se-află acea carte.
Apoi văd cum cu blândeţe zâmbeşte,
Si mă îndeamnă să rămân,
Ce carte caut? Cu ce se potriveşte?
Să-i dăm de capăt ciudatului mister.
Nu pot să plec,
Ceva mă opreşte.
Într-un final, îi dau un nume
Imediat în căutare porneşte
Şi i-a aflat locul anume.
Uitaţi! Îmi spuse el convins.
Aici e cartea, e la locul promis.
Am vrut să văd dacă mai este prezentată,
E nouă, strălucitoare, fără nici o pată!
Am vrut de fapt să mă asigur
Ca acea carte este acolo sigur,
De dragă ce mi-era m-am oprit şi-am căutat,
Scuzaţi-mă dacă v-am deranjat.
Magul cu ochi mari de smarald mi-a zâmbit,
S-a bucurat că m-am oprit,
Deşi nu ştia cine sunt, ce doresc
Ştia doar că o carte eu iubesc.
Aşa din întâmplare l-am întâlnit pe mag
Cu timpul mi-a devenit chiar drag
Si mă priveşte cum de-atunci cresc
Alături de cate o filă de poveste ruptă din astfel de momente
Şi alte mii de rânduri sădesc
Atunci când valurile poeziei curg lente
Spre delta cărţilor pe care le iubesc.