Galele APLER 2010

Cea de-a XII-a editie a galelor APLER a avut loc intre 11 si 13 Noiembrie in deja consacrata Casa a Tineretului din Campina. La evenimentul organizat de Asociatia Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania au venit din toate colturile tarii atat membrii asociatiei cat si invitati din domeniul culturii.  Au fost decernate premiile anuale pentru cea mai buna Revista, Editura anului, Premiul Cezar Ivanescu acordat pentru autorul anului 2009, Premiul Dan Alexandru Condeescu pentru critica literara, Premiul pentru Jurnalism Cultural dar si Diploma de onoare in memoriam Constantin Radu.

In prima zi a Galelor APLER membrii asociatiei au fost invitati la Casa Municipala de Cultura „Geo Bogza” din Campina pentru a discuta despre Proiectul de Crestere a Competitivitatii Economice prin Orientarea Profesionala, Calificarea si Recalificarea Persoanelor Angajate din Sectorul Editorial.

Tot in prima zi a galelor s-a acordat si diploma de onoare in memoriam Constantin Radu, scriitorului George Vulturescu.

In cea de-a doua zi a Galelor APLER a fost organizate vizite in trei locuri in care cultura este la ea acasa: Galeria de arta MAV art unde sunt expuse lucrarile sculptorului Alfred Dumitriu (proprietarul galeriei), Castelul Juliei Hasdeu din Campina, un loc de memorie, reculegere si impregnat de o inalta valoare spirituala; si casa memoriala „Nicolae Grigorescu”.

A XII-a editie a Galelor APLER s-a incheiat cu festivitatea de premiere care a avut loc la Casa Tineretului din Campina in prezenta  membrilor asociatiei si a invitatilor lor.

Membrii juriului au fost pentru al treilea an consecutiv, profesorul universitar Mircea Muthu, scriitor dar si presedintele juriului, profesorul universitar Vasile Spiridon, Radu Voinescu scriitor si critic literar si Dorana Cosoveanu, critic de arta. Aflati in ultimul an de mandat in functia de membrii ai juriului au hotarat sa decerneze premiile pentru activitatea literara si publicistica pentru anul 2009 lui Gherasim Rusu Togan, pentru critica literara, revistei Hyperion din Bacau condusa de Gellu Dorian si lui Leo Butnaru pentru scriitorul anului.  Premiul pentru editura anului a fost inmanat Editurii Academiei Romane care a publicat peste o suta de volume in anul 2009. Iar premiul pentru Graficianului de carte al anului nu a fost acordat din lipsa de participare. In finalul galei, Ion Tomescu, presedintele asociatiei APLER  i-a acordat premiul pentru Jurnalism Cultural omului de radio Valentin Talpalaru din Iasi.

Citatul zilei...

"God is a concept by which we measure our pain. You're born in pain. Pain is what we are in most of the time, and I think that the bigger the pain, the more God you look for."
JOHN LENNON

Casa Memoriala Nicolae Grigorescu-Campina

Castelul Juliei Hasdeu- Campina

Galele APLER

Cea de-a XII-a editie a galelor APLER a avut loc intre 11 si 13 Noiembrie in deja consacrata Casa a Tineretului din Campina. La evenimentul organizat de Asociatia Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania au venit din toate colturile tarii atat membrii asociatiei cat si invitati din domeniul culturii.  Au fost decernate premiile anuale pentru cea mai buna Revista, Editura anului, Premiul Cezar Ivanescu acordat pentru autorul anului 2009, Premiul Dan Alexandru Condeescu pentru critica literara, Premiul pentru Jurnalism Cultural dar si Diploma de onoare in memoriam Constantin Radu.

In prima zi a Galelor APLER membrii asociatiei au fost invitati la Casa Municipala de Cultura „Geo Bogza” din Campina pentru a discuta despre Proiectul de Crestere a Competitivitatii Economice prin Orientarea Profesionala, Calificarea si Recalificarea Persoanelor Angajate din Sectorul Editorial.

 Tot in prima zi a galelor s-a acordat si diploma de onoare in memoriam Constantin Radu, scriitorului George Vulturescu.

In cea de-a doua zi a Galelor APLER a fost organizate vizite in trei locuri in care cultura este la ea acasa: Galeria de arta MAV art unde sunt expuse lucrarile sculptorului Alfred Dumitriu (proprietarul galeriei), Castelul Juliei Hasdeu din Campina, un loc de memorie, reculegere si impregnat de o inalta valoare spirituala; si casa memoriala „Nicolae Grigorescu”.

A XII-a editie a Galelor APLER s-a incheiat cu festivitatea de premiere care a avut loc la Casa Tineretului din Campina in prezenta  membrilor asociatiei si a invitatilor lor.

Membrii juriului au fost pentru al treilea an consecutiv, profesorul universitar Mircea Muthu, scriitor dar si presedintele juriului, profesorul universitar Vasile Spiridon, Radu Voinescu scriitor si critic literar si Dorana Cosoveanu, critic de arta. Aflati in ultimul an de mandat in functia de membrii ai juriului au hotarat sa decerneze premiile pentru activitatea literara si publicistica pentru anul 2009 lui Gherasim Rusu Togan, pentru critica literara, revistei Hyperion din Bacau condusa de Gellu Dorian si lui Leo Butnaru pentru scriitorul anului.  Premiul pentru editura anului a fost inmanat Editurii Academiei Romane care a publicat peste o suta de volume in anul 2009. Iar premiul pentru Graficianului de carte al anului nu a fost acordat din lipsa de participare. In finalul galei, Ion Tomescu, presedintele asociatiei APLER  i-a acordat premiul pentru Jurnalism Cultural omului de radio Valentin Talpalaru din Iasi.

Intrebari in toiul noptii

Meditez la conditia artistului, la ceea ce isi doreste sa fie, ceea ce poate sa fie, ceea ce este lasat de societate sa fie...
Ce este un artist?
Eu cred ca un artist este un om cu o sensibilitate pronuntata care sfideaza timpul si regulile ca sa isi faca loc pentru o urma de speranta si de indoiala. Artistul este un om care nu ia nimic de bun si relanseaza mereu alte si alte intrebari pe care le lasa sa se coaca in spiritul lui si ale caror raspunsuri sunt lasate la macerat si apoi la decantat.
Din idei si trariri cultivate cu multa empatie el descopera esenta lucrurilor si incearca sa le redea spre admiratia celorlalti dar si spre meditatie.
Artistul este cel care are curajul de a se lasa pe mainile inspiratiei cu riscul de a fi inteles gresit sau chiar neinteles, tradat, furat sau criticat, nimicit de societatea si de-ale sale valori impuse de cei care nu au habar.

Nu demult cineva a incercat sa imi explice ce slab este rodul inspiratiei unui artist pe care il intalnisem.
A fost acuzat de diletantism si comparat cu alte mari genii din bransa si nimicit in cateva cuvinte dure de cineva care parea convins ca este in masura sa critice si sa arate cu degetul pentru ca frecventeaza mediul artistic de cativa ani de zile.
Am fost uimita sa aud cum cu atata vehementa este pus la pamant artistul care incerca prin simpla lui prezenta printre specialistii de profil sa aduca ceva personal. Eu mi-am zis ca daca ar fi asa de simplu sa ne punem toti sufletul pe tava in incercarea de a impartasi cu restul lumii tainele pe care le aflam in momentul creatiei, am avea cu totii macar acest merit al curajului si al incercarii. Nu cred ca asta inseamna ratare.
Cine suntem noi sa judecam atat de aspru pe cineva care iese in lume cu lucrarile sale atunci cand noi nu indraznim sa facem acelasi lucru?
Nu spun ca cei care critica nu au talent, sau ca nu au poate dreptate. Spun doar ca atata timp cat nu te pui in pielea personajului criticat, macar o data sa iesi inainte cu o carte, un tablou, o sculptura, un spectacol, o compozitie... este foarte greu si nedrept in acelasi timp sa arati cu degetul si sa consideri ca detii adevarul absolut despre creatia altuia.

Este poate si un joc psihologic. Unii cred ca tot repetand cuiva ca este nul el o sa si devina nul prin simpla repetitie. Este posibil ca acesta sa fie destabilizat insa sa nu uitam ca artistul chiar si cel mai modest dintre ei, a avut forta si curajul sa se prezinte printre semenii sai si sa le arate rezultatul inspiratiei sale.
Or, in acest caz se presupune ca nu este intr-atat de slab incat sa cedeze presiunii celor din jur care au mereu opinii.
Este evident ca functionam prin retele mici si mari si ca tot invartindu-ne in ele cu operle noastre cu tot, in timp putem sa primim recunoasterea meritelor noastre sau nu. Insa nu stiu daca este cazul sa vorbim de esec. De pilda Van Gogh a devenit celebru dupa moartea sa. Pentru el recunoasterea post-mortem nu mai inseamna nimic insa inseamna ceva pentru teribila injustitie care i s-a facut in perioada in care traia.

Artistul poate fi vesnic sau efemer fie ca operele sale sunt rezultatul unei meditatii profunde sau pur si simplu exorcizarea demonilor din trecutul sau, trairi intense sau rezultatul unui delir pasager.
Meritul culturii clasice, conservatoare, patrimoniale era ca gratie ei, in timp doar operele magistrale ale omenirii ramaneau in memoria colectiva a umanitatii. Astazi este foarte greu sa ne dam seama cum cei care sunt in topul preferintelor (excelenti sau mediocrii) vor reusi sa urce panta timpului si sa devina nemuritori.
Cine va castiga lupta cu timpul? Banii? Talentul? Geniile ca rezultat al criticilor mediocrii? Sau artistii tacuti din umbra care inca nu au fost descoperiti?

Ecoul

Inima imi bate fara ecou

Intr-o lume in care oamenii nu se mai roaga

Dezradacinati parca de casa lor draga

Si aruncati intr-un cavou

Lumina alba nu ne mai inconjoara

Si ingerii se-arata tot mai rar

Sufletele reci ne omoara

Si asteptam ecoul in zadar

Un inger din trecut ma cheama

Doar el se poate sa ma fi auzit

Din vizul rece el m-a trezit

Si-apoi a disparut in lumina diafana.

A fost un gand aruncat in eter

Pentru ca zeii din inaltimile celeste

Sa se aplece peste visul meu efemer

Si sa vada ca iubire nu mai este.