Inima imi bate fara ecou
Intr-o lume in care oamenii nu se mai roaga
Dezradacinati parca de casa lor draga
Si aruncati intr-un cavou
Lumina alba nu ne mai inconjoara
Si ingerii se-arata tot mai rar
Sufletele reci ne omoara
Si asteptam ecoul in zadar
Un inger din trecut ma cheama
Doar el se poate sa ma fi auzit
Din vizul rece el m-a trezit
Si-apoi a disparut in lumina diafana.
A fost un gand aruncat in eter
Pentru ca zeii din inaltimile celeste
Sa se aplece peste visul meu efemer
Si sa vada ca iubire nu mai este.
No comments:
Post a Comment