Legaturi
Thursday, December 9, 2010
ARTA DE A TE PIERDE INAINTE DE A TE REGASI
Aceasta carte a ocupat o mare parte din viata mea din ultimii doi ani. Am scris-o avandu-i mereu in minte pe cei dragi, cei care au fost mereu aproape, care m-au sprijinit neconditionat si pe care i-am luat cu mine prin turbulentele unui zbor extraordinar. In anul de gratie 2008 am inceput un drum la care am visat inca din adolescenta. Am stiut ca toate intamplarile pe care aveam sa le traiesc se vor materializa intr-o zi. Au fost calatorii si intalniri cu oameni exceptionali care mi-au aratat ca pana la urma locul cel mai frumos de vizitat in aceasta lume este sufletul nostru, a fiecaruia dintre noi. Acest univers nu are granite si mai ales nu are sfarsit pentru ca este un taram al posibilitatilor pe care trebuie sa-l hranim cu tot ce putem intalni mai frumos in lume.
Veti spune ca este un taram al iluziilor. Eu cred ca este mai mult decat o iluzie este un puzzle compus din vise si impliniri, un soi de bilet de avion catre taramul posibilitatilor noastre. Arta de a te pierde inainte de a te regasi este o frantura dintr-o lectie de viata pe care am trait-o cu speranta, cu indarjire, cu curiozitate si de atat de multe ori cu mirare si entuziasm. Nu a fost mereu asa insa mi-am dorit sa pastrez in minte emotiile vii care m-au indrumat spre a scrie acest roman. Este o poveste inspirata din fapte reale care a pornit de la o intalnire si pe care am inseilat-o cu un strop de drag si imaginatie. Cu totii avem nevoie sa credem in ce numesc anglofonii happy endings. Dureaza al naibii de mult sa ajungem la propriul nostru happy ending cred ca este partea cea mai profunda a povestii. Una din lectiile pe care le avem de invatat este sa stim sa asteptam fara sa ne pierdem niciodata speranta. Arta de a te pierde inainte de a te regasi ne spune ca trebuie sa ne abadonam vietii pentru a primi in schimb fericirea la care aspiram.
Monday, November 22, 2010
Lansare DVD Makovei Digital Art- Editura Vinea
Saturday, November 20, 2010
Galele APLER 2010
Tuesday, November 16, 2010
Citatul zilei...
"God is a concept by which we measure our pain. You're born in pain. Pain is what we are in most of the time, and I think that the bigger the pain, the more God you look for."
JOHN LENNON
Saturday, November 13, 2010
Galele APLER
Wednesday, November 10, 2010
Intrebari in toiul noptii
Ce este un artist?
Eu cred ca un artist este un om cu o sensibilitate pronuntata care sfideaza timpul si regulile ca sa isi faca loc pentru o urma de speranta si de indoiala. Artistul este un om care nu ia nimic de bun si relanseaza mereu alte si alte intrebari pe care le lasa sa se coaca in spiritul lui si ale caror raspunsuri sunt lasate la macerat si apoi la decantat.
Din idei si trariri cultivate cu multa empatie el descopera esenta lucrurilor si incearca sa le redea spre admiratia celorlalti dar si spre meditatie.
Artistul este cel care are curajul de a se lasa pe mainile inspiratiei cu riscul de a fi inteles gresit sau chiar neinteles, tradat, furat sau criticat, nimicit de societatea si de-ale sale valori impuse de cei care nu au habar.
Nu demult cineva a incercat sa imi explice ce slab este rodul inspiratiei unui artist pe care il intalnisem.
A fost acuzat de diletantism si comparat cu alte mari genii din bransa si nimicit in cateva cuvinte dure de cineva care parea convins ca este in masura sa critice si sa arate cu degetul pentru ca frecventeaza mediul artistic de cativa ani de zile.
Am fost uimita sa aud cum cu atata vehementa este pus la pamant artistul care incerca prin simpla lui prezenta printre specialistii de profil sa aduca ceva personal. Eu mi-am zis ca daca ar fi asa de simplu sa ne punem toti sufletul pe tava in incercarea de a impartasi cu restul lumii tainele pe care le aflam in momentul creatiei, am avea cu totii macar acest merit al curajului si al incercarii. Nu cred ca asta inseamna ratare.
Cine suntem noi sa judecam atat de aspru pe cineva care iese in lume cu lucrarile sale atunci cand noi nu indraznim sa facem acelasi lucru?
Nu spun ca cei care critica nu au talent, sau ca nu au poate dreptate. Spun doar ca atata timp cat nu te pui in pielea personajului criticat, macar o data sa iesi inainte cu o carte, un tablou, o sculptura, un spectacol, o compozitie... este foarte greu si nedrept in acelasi timp sa arati cu degetul si sa consideri ca detii adevarul absolut despre creatia altuia.
Este poate si un joc psihologic. Unii cred ca tot repetand cuiva ca este nul el o sa si devina nul prin simpla repetitie. Este posibil ca acesta sa fie destabilizat insa sa nu uitam ca artistul chiar si cel mai modest dintre ei, a avut forta si curajul sa se prezinte printre semenii sai si sa le arate rezultatul inspiratiei sale.
Or, in acest caz se presupune ca nu este intr-atat de slab incat sa cedeze presiunii celor din jur care au mereu opinii.
Este evident ca functionam prin retele mici si mari si ca tot invartindu-ne in ele cu operle noastre cu tot, in timp putem sa primim recunoasterea meritelor noastre sau nu. Insa nu stiu daca este cazul sa vorbim de esec. De pilda Van Gogh a devenit celebru dupa moartea sa. Pentru el recunoasterea post-mortem nu mai inseamna nimic insa inseamna ceva pentru teribila injustitie care i s-a facut in perioada in care traia.
Artistul poate fi vesnic sau efemer fie ca operele sale sunt rezultatul unei meditatii profunde sau pur si simplu exorcizarea demonilor din trecutul sau, trairi intense sau rezultatul unui delir pasager.
Meritul culturii clasice, conservatoare, patrimoniale era ca gratie ei, in timp doar operele magistrale ale omenirii ramaneau in memoria colectiva a umanitatii. Astazi este foarte greu sa ne dam seama cum cei care sunt in topul preferintelor (excelenti sau mediocrii) vor reusi sa urce panta timpului si sa devina nemuritori.
Cine va castiga lupta cu timpul? Banii? Talentul? Geniile ca rezultat al criticilor mediocrii? Sau artistii tacuti din umbra care inca nu au fost descoperiti?
Tuesday, November 9, 2010
Ecoul
Dupa zece ani
Desigur c-au fost multe lucruri nespuse
Sau poate ma-nsel spunand c-au fost triste
Karma
Ca un raspuns de apoi al rugilor mele
Stiu ca pentru a trai momentul
A trebuit sa trec prin multe clipe grele.
Timpul ce trece ma nelinisteste
Pentru ca vreau sa fiu tot ce pot sa fiu
Pronunt dorinta care mi se-ndeplineste
Si-apoi incep din nou sa scriu
Au fost momente de ratacire
Dar si cele in care m-am rugat
Au fost si bune dar si rele
Pe drumul pe care l-am luat.
Au fost momente tainice si karma
Atunci cand oameni simpli in ghizi s-au transformat
Dandu-mi in dar pentru suflet hrana.
Si-apoi in valurile involburate ale vietii
In fata marii de griji s-au predat.
Am mers peste mari si tari
Ca sa te intalnesc candva
In cel mai nebanuit dar firesc
Loc pentru a te afla.
Si intr-o zi ca aceasta anodina
Desi nu stiam c-ai sa vii
M-am imbracat in zambet si lumina
Mi-am deschis poarta inimii.
Si-atunci cand era sa-nchid primul manuscris
Vrand sa o iau de la inceput
A fost totul parca iesit dintr-un vis
Din lumea larga tu ... ai aparut.
Lumina luminilor stinse
Magul dintre cărţi
Orânduite cu mare grijă pe etajere
Privind vizitatorii cum treceau şi se opreau în tăcere.
Uneori câte un vizitator cutezător întreba de câte o poveste
Despre care el auzise vorbindu-se mai mult
Atingea învelişul de carton şi răsfoia câte o filă să vadă în interior ce este.
In târg erau multe standuri viu colorate care chemau oamenii să zăbovească
Erau zâne fermecate care se opreau zâmbind să-ţi povestească
În vuietul peregrinării puteai adesea să-ntâlneşti
File albe dar şi cărţi colorate
Cu toate aşteptau sa fie luate şi să le iubeşti.
Să fie puse într-o casă mare, apoi citite şi ascultate...
Aşa e-n târg! Nu toate cele frumos îmbrăcate aveau şansa să ajungă
În mâinile unui proprietar a cărui tristeţe să-o alunge.
Timp de câteva zile aveau norocul să fie expuse
Pentru ca mămicile, bunicele şi fetiţele să fie seduse.
Erau şi cărţi pentru băieţi
Cu desene mari pe coperţi
Dar si din acelea serioase din care desenul se furişase.
E zarvă mare în târg se ştie
Oricine ar vrea s-apară pe stand cu o carte
Mândru să iasă în faţă
Să se prezinte cu dulceaţă
Şi să îţi spună tot ce ştie,
Ce a scris în ultimul an
În spatele unui birou sau stând pe-un divan
Întinzându-şi talentul cu cerneală pe zeci sau sute de coli de hârtie.
Din încăperile mari, somptuoase,
Puteai adesea să găseşti
Şi colturi mici întunecoase
Unde un cărturar de seama puteai să-ntâlneşti.
Aşa mergând prin colturile cele fără chip
Vedeam stând calm de un stand sprijinit
Un mag parcă din alt veac venit
Care m-aştepta cu o carte în mână
Ar fi fost trist ca în acea săptămână
La el să nu mă fi oprit.
Privea cu ochi mari şi mâhniţi văzând cum lumea trece
Pe lângă cărţile atent selecţionate
Despre tot ce-i mai frumos în lume
Cu învelişurile îmbietoare şi viu colorate.
Eu m-am oprit să văd ce mai e nou,
Căutând o carte cu privirea,
Nu am văzut-o, parcă dispăruse
Şi-atunci mare-mi fu uimirea,
Să văd cum magul luminat din fundul standului unde cărţile zăceau sute
Se-apropie timid spre mine
Şi mă întreabă ce caut? Poate sa m-ajute?
Mă uit spre el, nu ştiu ce să-i răspund,
As vrea să fug şi să mă ascund
Poate m-am înşelat căutând
Mă uit la nume, mă uit la el
Mă uit pe stand dar nu găsesc nici un fel
De indiciu care să-mi arate
Unde se-află acea carte.
Apoi văd cum cu blândeţe zâmbeşte,
Si mă îndeamnă să rămân,
Ce carte caut? Cu ce se potriveşte?
Să-i dăm de capăt ciudatului mister.
Nu pot să plec,
Ceva mă opreşte.
Într-un final, îi dau un nume
Imediat în căutare porneşte
Şi i-a aflat locul anume.
Uitaţi! Îmi spuse el convins.
Aici e cartea, e la locul promis.
Am vrut să văd dacă mai este prezentată,
E nouă, strălucitoare, fără nici o pată!
Am vrut de fapt să mă asigur
Ca acea carte este acolo sigur,
De dragă ce mi-era m-am oprit şi-am căutat,
Scuzaţi-mă dacă v-am deranjat.
Magul cu ochi mari de smarald mi-a zâmbit,
S-a bucurat că m-am oprit,
Deşi nu ştia cine sunt, ce doresc
Ştia doar că o carte eu iubesc.
Aşa din întâmplare l-am întâlnit pe mag
Cu timpul mi-a devenit chiar drag
Si mă priveşte cum de-atunci cresc
Alături de cate o filă de poveste ruptă din astfel de momente
Şi alte mii de rânduri sădesc
Atunci când valurile poeziei curg lente
Spre delta cărţilor pe care le iubesc.
Friday, October 22, 2010
Blue Crush
Un film usor si relaxant de seara pentru cei care nu au somn.
Wednesday, October 20, 2010
L'Arnacoeur
Mi-a placut si m-a tinut treaza pana la sfarsit desi se crapa de ziua cand am terminat vizionarea.
Actiunea se petrece pe Coasta de Azur, iar filmul are un happy end previzibil dar pe care ni-l doream.
Iata ce spune IMDB: http://www.imdb.com/title/tt1465487/ - cotat cu 7/10
Alex and his sister run a business designed to break up relationships. They are hired by a rich man to break up the wedding of his daughter. The only problem is that they only have one week to do so.
Director:
Pascal ChaumeilRelease Date:
17 March 2010 (Belgium)Filme europene : Dau un chin pentru un premiu
Daca pana acum ne pătrundeau in suflet si reacționam empatic la multitudinea de scene dureros de crude si de goale ( lipsite de perdea), acum eu m-am saturat sa trăiesc dramele sângeroase (la propriu) ale altora, chiar daca este vorba numai de 105 minute . Este prea mult chin. Un chin absurd pentru un premiu. Uneori acele personaje care fac implozie pe tot parcursul filmului sunt defapt un soi de "all inclusive" al durerilor noastre comune.
M-am saturat de avorturi și de omoruri și de disperare exprimata prin fetișuri și sex.
Arta da! Dar arta nu se rezuma la atât. Arta nu se rezuma, se trăiește intens. Iar eu doresc sa trăiesc intens sentimente mai frumoase de acum înainte gratie artei cinematografice europene.
Sper sa îmi găsesc si un răspuns pe măsura în multitudinea de oferte...
Monday, October 18, 2010
Unii spera sa ne pierdem memoria...
In zilele in care nu merge nimic, afara e urat si parca nu mai stim de unde sa apucam un colt de speranță... atunci când ne gândim ca vrem sa emigram pe luna ... Ne putem aminti ca exista Youtube si este plin de muzica romaneasca dar si de secvente din scenete celebre.
Este de ajuns sa il revedem pe Toma Caragiu sau sa o ascultam pe Mihaela Runceanu.
Ei ne aduc aminte ca Romania nu a renuntat niciodata la lupta, ne mai amintesc si ca tot ce este romanesc nu a murit ci pur si simplu a fost ingropat sub munti de reclame, emisiuni politice, filme cu batai si impuscaturi, de seriale fluviu ...etc.
Insa noi nu am uitat pentru ca avem capacitatea aceasta de ne aduce aminte, pentru ca inca mai exista o zi nationala, pentru ca mai exista sarbatori (momente in care ne aducem aminte de cei dragi care sunt dar si de cei care nu mai sunt), pentru ca vremea urata de afara ne face sa fim melancolici si asta trezeste poate in noi dorinta de a reasculta muzica copilariei, pentru ca atunci cand ne reintoarcem la sursa ne dam seama ca suntem manipulati masiv si nu vrem asta...
Exista inca suficiente lucruri care sa ne "trezeasca din somnul cel de moarte".
Asta nu inseamna decat ca avem de ce sa iubim tara asta chiar daca uneori pierdem increderea ca o sa avem forta sa sapam sub muntii artificiali cu care suntem fortati sa traim.
Un vers atat de frumos...
Lucian Avramescu
Citation du jour
Wednesday, October 13, 2010
Sa observam...Greva la francezi si greva la romani...
Si nu pot sa nu imi doresc sa pun intrebare retorica urmatoare: credeti ca exista vreo asemanare intre grevele noastre si cele franceze?
Daca am avea o greva franceza in Romania ar fi panica de pe lume. Pe unde sa mai trecem noi cu mertzanele, 4x4 samd...? Sa ajungem pe jos la munca? Ne mai ducem la munca? Daca nu ne luam salariul?... Mai bine renuntam.
Incep sa cred ca romanii nu sunt suficient de suparati pe sistem pentru a face greva.
Bine... O sa mi se spuna ca nici noi nu avem o Revolutie Franceza in spate... dar nu exista niciun secret ascuns al grevei. La ei, la francezi, greva are succes pentru ca se tin de ea.
Adica orice viciu este bun atata timp cat ne tinem de el. Sau, pufaitul nu este egal cu fumatul. Mai bine ne lasam.
Monday, October 4, 2010
Digital Art- Makovei
Saturday, October 2, 2010
Savoir se perdre avant de se retrouver
Saturday, September 25, 2010
Solutia de iesire din criza?
In rezumat daca fiecare tara europeana intrata in criza vinde cate ceva de ce nu am vinde si noi ceva ca sa iesim din criza?
Apoi urmeaza intrebarea: ce avem noi mai mult si mai mult de care am putea sa ne lipsim?
Raspunsul sau au fost vedetele.
Sa ne vindem vedetele? Si de unde sa incepem?
Nu este o idee complet gresita insa! Aici vine un "DAR"!
Ca in bancul cu iepurasul: "si cine ti le cumpara"?
Asta este mentalitatea romanului si din acest motiv ne merge asa de bine pentru ca ne gandim cum sa ii pacalim pe ceilalti ca sa ne vindem marfa. Ca sa vinzi cu succes ceva, sa iti iei banii si sa cladesti trebuie sa ai talent de marketing si nu numai. Cum ii convingem sa ni le cumpere? Si de ce ar fi ei ( cumparatorii) interesati de vedetele noastre?
Sa trecem peste asta... desi mai am nelamuriri...
Cred ca domnul Cioroianu se inseala nu sunt vedetele in top! Ele vin doar pe locul trei! In fine dupa umila mea parere.
Hai sa ne mai gandim o tura! Chiar asa ce avem noi pe locul intai si pe locul doi in top inaintea vedetelor?
Va las sa ghiciti!
Daca ati ghicit vine intrebarea de baraj! Cum facem sa le vindem ca sa iesim din criza?
Pe curand!
Thursday, September 23, 2010
Did we inherit Aristotle through Muslims?
Did we inherit Aristotle through Muslims?
Interview with Sylvain Gouguenheim
Sylvain Gouguenheim (b. 1960) is a medievalist French historian. His book Aristote au Mont saint Michel, published in 2008, gave birth to intense disputes among historians. He considers that Europe, (in the period 5-800 AD) does not owe as much as it was believed to the Arab world and provides evidence of this. Shortly after its publication, the academic world split between his admirers and his opponents. The latter signed three petitions against the author who was declared an Islamophobe.
http://www.eurozine.com/articles/2010-05-11-dilemaabstr-en.html
Wednesday, September 22, 2010
Guns'N'Roses la Bucuresti un spectacol cu surprize ...
Sentimente indoite...
Concertul de aseara de la Romexpo al mult asteptatei formatii Guns'N'Roses mi-a produs o serie de mirari si emotii contradictorii.
Daca la inceput au fost huiduiti mai bine de o ora pentru prea marea intarziere ei totusi nu ne-au dezamagit si au aparut intr-un final pe scena.
In mod evident, intarzierea produs o dezamagire profunda in randul fanilor care satui de asteptat nu au parut sa fie la inceputul spectacolului la fel de entuziasmati ca atunci cand au trecut de portile de control.
Era trecut de ora 20 cand inca stateam la coada ca sa intram , printre sute de alti admiratori care, uluitor de cuminti asteptau sa isi ocupe locurile. Intarzierea intrarii in scena a celor de la Guns ne-a permis sa rezistam si la coada de la jetoane si la cea de la bauturi si in final chiar si la toaletele ecologice care solicitau din partea doritorilor o rabdare de fier, mai intai pentru a ajunge la ele si apoi pentru a putea intra. Dupa o lupta voiniceasca cu multimea, repet, deosebit de cuminte, cu mic cu mare ne-am gasit un loc in spatiu si am inceput partea a doua a luptei: asteptarea ...
Dupa parerea mea, asteptarea a fost prea lunga. Oamenii erau dezamagiti si cand in fine au aparut pe scena deja eram cu capsa pusa. Acest sentiment s-a disipat destul de repede lasand loc unor senzatii si sentimente noi dar indoite.
Auzisem inainte ca Axl Rose si-a pierdut vocea de odinioara si ca la Paris concertul a fost un fiasco. Insa eu nu am acceptat sa ma autosugestionez cu ganduri negative. Supriza a fost ca nu si-a pierdut vocea mai mult decat ma asteptam. Calitatea lui, spre deosebire de alti solisti, trebuie s-o recunoastem, este ca gratie tehnicii vocale indubitabile, a reusit sa isi controleze vocea pana la sfarsit. S-a produs clar o "eroziune" la nivelul corzilor vocale, dar cum el canta de zeci de ani suprasolicitand laringele, nici nu avea cum sa nu se uzeze.
La aproape 50 de ani, Axl Rose si-a jucat bine rolul sau in Romania.
Ce mult v-am asteptat!
In ultimii ani am primit o baie de muzica a unor artisti pe care ii asteptam de prea mult timp. In sfarsit au ajuns si la noi. Orice s-ar intampla, publicul ramane cuminte, ascultator, rabdator si indulgent pentru ca am obtinut aceasta bucurie gratie acestor calitati mai sus enuntate si cu multa truda as adauga.
Consider ca per total pretul corect al biletului a fost cel mic deoarece sonorizarea lasa foarte mult de dorit. Cei care au ales aceasta optiune nu s-au bucurat decat de un sunte corect dar la limita cu mediocrul.
Vocea lui Axl Rose era mult mai tare dozata ca instrumentele care au un rol magistral in piesele formatiei.
Solo-urile instrumentale au fost bune si s-au auzit mult mai bine.
Ajunsi in apropierea scenei am constatat ca nici in fata nu se auzea prea bine dar ca cei care ascultau din afara perimetrului imediat apropiat si care au privit din strada spatele scenei au avut aproape conditii mai bune ca cei care au platit pretul minim pentru concert.
Gata cu critica...
Evident ca muzica lor mi-a plăcut și îmi va place mereu, asta fără doar și poate. Ce m-a deranjat a fost sonorizarea. Așteptam un sunet și niște vibrații înălțătoare. Deși eram pregătita sa îmi iau zborul în orice moment, parca ceva ma trăgea in jos. Clar! Sunetul e de vina! Mi-am zis eu...Pentru mine, recunosc a fost o bucurie indoita deoarece asteptam cu nerabdare momentul culminant al serii care parea sa nu mai vina. Si totusi...
Un punct pozitiv a fost ca Axl nu a vorbit mult si fara rost pe scena ca alti artisti. Nu a insistat nici asupra faptului ca stie ca se afla in Bucuresti, Romania nici nu si-a dat talente cu tenta politica. A fost decent, riguros cu munca pe care o presta si a dozat corect si vocea si aparitiile/ pauzele de pe scena. Pauzele nu au fost construite pe un timp mort sau pe tragere de timp ci pe solo-ri bine gandite si pregatite.
Tot show-ul a fost foarte bine construit si gandit de la prima nota pana la ultima.
Am avut parte de peste doua ore de Guns, mai mult decat putem spune despre alte trupe care dupa o ora au iesit de pe scena.
Cireasa de pe tort...
Cireașa de pe tort, după umila mea părere, a fost November Rain si gestul lui Axl Rose care m-a induiosat peste masura. S-a imbracat in tricolorul Romaniei, steagul nostru ii servea drept poncho. L-a imbracat si purtat cu gratie si mandrie ( cel putin de unde ma uitam eu asta vedeam). Un gest care a facut cat o mie de vorbe.
Uneori cuvintele nu isi au rostul. Iar gestul sau vorbeste de la sine.
In incheiere...
Deși concertul se anunța sa fie un fiasco, deși concertul părea inițial sa fie o mare dezamăgire... Un artist adevărat rămâne un artist adevărat. Nu putem sa ii atribuim lui toate minus-urile de care am amintit mai devreme. Deci, din punct de vedere obiectiv, spectacolul a meritat și prezenta noastră, și investiția dar mai ales așteptarea.
Tuesday, September 21, 2010
Ce ati face daca ati afla ca strabunicul cuiva datoreaza familiei voastre bani?
Datorii morale stim cu totii ca ar avea mai multe tari insa ...
Ma intreb oare cum s-au dat disparuti acesti bani? Si de ce?
Incredibil! Romanul care scoate bani si prin taxa pe aer nu isi reclama banii inapoi?
Sau au fost returnati si dati disparuti?
Eu astept sa vad ce mai vuieste media pe aceasta tema chiar sunt curioasa.
Monday, September 20, 2010
Romania Let's do it!
Add caption |
Ma bucur ca vad cum cei din jur se mobilizeaza in ciuda paraliziei in care supravietuieste tara si incearca sa faca tot ce ne-au promis administratiile locale si ministerele.
Cu totii stim ca daca lucrurile ar functiona asa cum scrie la carte nu ar fi nevoie de o astfel de mobilizare sociala pentru a obtine aceste drepturi de a trai in orase curate, cu arhitectura ingrijita si tot ceea ce tine de spatiile publice.
Pentru ca sunt optimista si pentru ca nu imi place sa fac politica voi multumi celor responsabili de autismul administrativ din tara pentru ca le-a dat acestor tineri, ne-a dat, o sansa sa fim impreuna pentru un scop atat de nobil si atat de important. Fara sa-si dea seama, autoritatile ne dau o sansa de a redeveni un popor puternic, stapan pe situatie si activ in toate domeniile in care el, Statul, refuza sa actioneze spre binele tuturor.
Felicitari tuturor celor care s-au mobilizat cu aceasta ocazie si in toate timpurile!
Ma voi alatura si eu in aceasta miscare in felul meu.
Toti cei care doresc sa participe fara a se inscrie neaparat in miscarea propriu-zisa, pot contribui prin a nu mai arunca deseuri pe strada, prin a respecta trierea de deseuri atunci cand primaria ne da ocazia si prin a face curat macar in perimetrul in care lucreaza si locuiesc.
P.S. Ii multumesc doamnei Doina Vella pentru fotografia postate pe site-ul www.distrugeri.ro in care lozinca "Hai Romania!" reprezinta chiar un semnal de alarma!
Thursday, September 9, 2010
Dailymotion si ce mai gasim pe acolo...
Ultimul link este un exemplu de cum fac unii cetateni politica si mai ales cum inteleg ei diversitatea culturala si religioasa dar mai ales cum inteleg ei dreptul la exprimare.
Nu pot sa va impartasesc video-ul pe care l-am primit pentru ca ma scarbeste enorm, insa ar merita sa fie vazut pentru ca ne da un exemplu de ce nu se face!
Si i-as fi raspuns multe acelui individ dar macar atat tot i-as spune: prietene asta chiar nu se face!
In mare este vorba despre un conflict intre reprezentanta Rezistentei Republicane Christine Tasin si lumea intreaga. Lume care s-a revoltat atunci cand ea a incetat sa mai fie "politically correct" ( cine stie ce mai inseamna si asta) sau ipocrita si a zis in mare ca valorile islamului nu corespund celor franceze republicane.
"Sa fie oare adevarat? Cum este posibil?"
Individul de pe Dailymotion a proferat amenintari, a adus comentarii injurioase la adresa acestei cetatene cu un sentiment foarte puternic de impunitate. Oare Statul de Drept din Franta nu mai exista in ciuda aparentelor? Si cine face noile legi?
Pana sa ajung la sfarsitul interventiei mele de privitor uimit, va adaug adresa ei de site si va recomand sa-l cautati pe zorro al Dailymotion-ului cautant "tasin" in motorul de cautare de acolo.
http://0z.fr/OeZam
URBAN
URBÁN, -Ă, urbani, -e, adj. Care ține de oraș, privitor la oraș; orășenesc. ♦ Fig. (Despre atitudinea sau modul de comportare al cuiva) Care dă dovadă de urbanitate; politicos, civilizat. – Din fr. urbain, lat. urbanus.
URBÁN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de urbe; propriu urbei; de oraș; orășenesc; citadin. Construcție ~ă. Transport ~. 2) Care denotă politețe rafinată; caracterizat prin urbanitate. Atitudine ~ă. /
URBÁN, -Ă adj. 1. referitor la oraș; orășenesc. 2. (fig.; despre atitudine, comportare) politicos, bine crescut, civilizat. (<>urbain, lat. urbanus)
URBÁN, -Ă adj. 1. Referitor la oraș, din oraș; orășenesc. 2. (Fig.; despre atitudine, mod de comportare) Politicos, amabil, binecrescut. [<>urbanus < urbs – oraș, cf. it. urbano].
URBÁN adj. orășenesc, (livr.) citadin, (înv. și reg.) târgoveț. (Populație ~.)
URBÁN adj. v. binecrescut, civilizat, manierat, politicos.
urbán adj. m., pl. urbáni; f. sg. urbánă, pl. urbáne
In scrierile din ultima vreme dau mereu peste cuvantul urban, "povesti urbane", "aventuri urbane"... etc.
Urban este mai mult de tot ce este mentionat in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane este un fenomen! Deduc ca incitarea la a fi "urban" este o incurajare de a deveni corect, respectuos, reverentios, manierat... si totusi cand ma gandesc la omul urban de azi nu regasesc aceste caracteristici. Locuitorul orasului a devenit din ce in ce mai autist adica, indiferent fata de cei care il inconjoara. Noul trend ar fi o strigare de ajutor pentru a reda orasului si orasenilor trezirea la ce presupunea din punct de vedere etimologic cuvantul urban.
Pe vremuri oamenii de la oras erau considerati cu un pas inainte in primul rand pentru ca erau mai aproape de nou, de actiune si erau inzestrati gratie educatiei cu un corset de bune maniere care le tinea in frau un set de porniri care "nu se faceau" in public.
Azi, regasesc mai degraba in comunitatile mici acest comportamen, pudic, cuminte si atent.
Ce inseamna acest urban pentru noi astazi?
Cred in continuare ca incitarea la a fi urban este o chemare spre mai bine sau ce numeam pana acum un comportament civilizat.
CIVILIZÁT, -Ă, civilizați, -te, adj. 1. Care are o cultură și o tehnică înaintată, care a ajuns la un nivel superior de civilizație, la un standard de viață ridicat. 2. Care este manierat, politicos. – V. civiliza. Cf. fr. civilisé.
CIVILIZÁT, -Ă adj. 1. ajuns la un nivel corespunzător de civilizație. 2. (fig.) manierat, politicos. (<>
CIVILIZÁT, -Ă adj. 1. Ajuns la un nivel corespunzător al civilizației, care duce o viață de civilizație. 2. (Fig.) Manierat, politicos. [< civiliza].
CIVILIZÁT adj. 1. v. dezvoltat. 2. v. binecrescut.
Civilizat ≠ necivilizat
CIVILIZÁ, civilizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni civilizat – Din fr. civiliser.
A CIVILIZÁ ~éz tranz. A face să se civilizeze. /
A SE CIVILIZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre colectivități) A atinge un nivel înalt de dezvoltare (materială și spirituală); a deveni dezvoltat sub toate aspectele. 2) (despre persoane) A căpăta deprinderi de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se ciopli; a se șlefui; a se cizela. /
CIVILIZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni civilizat. (<>civiliser)
CIVILIZÁ vb. I. tr., refl. A duce (un individ, o formație socială) la civilizație, a face să devină sau a deveni civilizat. [<>civiliser].
CIVILIZÁ vb. 1. (rar) a (se) umaniza. (A ~ un trib sălbatic.) 2. a se cultiva, a se rafina, a se stila, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se cizela, a se subția, a se șlefui, (înv. fig.) a se roade. (S-a mai ~ și el un pic!)
A (se) civiliza ≠ a (se) îndobitoci, a (se) sălbătăci
Oare spre acest tip de individ urban sa fie vorba?
Cine sunt oamenii de la oras astazi? Care este distanta intre ce ar trebui sa fie conform acestor doua definitii si ce sunt ei in realitate? Cum sa astupam acest gol imens sapat de timp si de "noile" standarde comportamentale actuale din Romania? Corespunde omul urban autohton cu cel din alte locuri? Mai exista numitori comuni?
Sunt intrebari pe care mi le pun in fiecare zi ... raspunsul este in continuare asteptat cu mare interes.
Friday, May 28, 2010
A Jacques Brel...
La vie est une bougie qui se consomme peu à peu selon la force du vent.
Faut-il consommer cette énergie divine ou la préserver?
Je me suis souvent demande comment et pourquoi les grandes flammes se sont éteintes trop tôt.
Je me pose souvent cette question en ce qui concerne Jacques Brel. En le regardant dans les quelques archives qui restent de lui j’ai essayé de décrypter les messages caches de la vie. J’ai essaye de deviner la réponse au pourquoi.
Peut-on user de notre génialité innée très longtemps? L’histoire des grands artistes nous donne une réponse négative à cette question.
La plupart ont disparu très tôt, d’autres ont choisi de quitter la scène et se retirer loin du regard indiscret du public.
J’aimerais leur demander ce qui les a déterminés de choisir le silence. A quel point de leur vie ont-ils réalisé que s’ils consommaient encore un brin d’énergie vitale ils allaient disparaitre comme leurs confrères et que peut être fallait-il se retirer avant qu’il ne soit trop tard.
Mais ceux pour lesquels nous avons construit un piédestal, sont ceux qui sont allés jusqu’au bout de la lumière en défiant la mort qui a vaincu. Elle vainc toujours hélas.
Ils ont sacrifié leur vie au service de leur don et nous ont légué sans aucun doute, les plus grands chefs d’œuvres de l’humanité.
Je dédie ce soir un instant à Jacques Brel car c’est sa musique qui m’a inspirée a rompre le silence de mon questionnement personnel.
Monday, May 24, 2010
Il y a un temps pour la parole/ Exita un timp pentru cuvant
Nous nous croyons humilies par la tournure du temps dans lequel nous vivons. Nous pensions avoir appris pour rien. Mais nous nous rendons compte que c’est justement en sentant le manque de ce que nous croyons necessaire que nous apprenons ce qu’important signifie.
Nous creons en temps reel des oeuvres que nous laissons derriere nous sans aspirer aux richesses que les avares nous ont nie. Ils ont cru nous reduire au silence alors que nous fleurissons comme des plantes rares dans le desert sec de la conscience. Ce ne sont pas les richesses qui nous font bien vivre heureux mais le sang qui coule dans nos veines et l’heritage spirituel qui font notre fortune.
Tu gagnes bien ta vie... est-ce que tu es heureux pour autant?
Ne consideram umiliti de intorsatura pe care o ia timpul in care traim. Credem ca am invatat degeaba. Dar ne dam seama ca tocmai pentru ca simtim lipsa lucrurilor pe care le consideram necesare invatam realmente ceea ce inseamna cuvantul "important".
Saturday, May 15, 2010
Tudor Gheorghe din nou la Sala Palatului
In 1969 un tanar actor cu chitara sa reusea performanta de a tine nemiscata o sala plina timp de doua ore. De atunci marca inconfundabila care l-a consacrat pe Tudor Gheorghe, il urmareste an de an in sute de spectacole. Recita si canta muzicalitatea versurilor unor poeti de care este indragostit, considerand ca este cea mai buna cale de a pastra legatura intre lirismul marilor poeti si sufletul romanilor intr-o societate in permanenta schimbare.
In 41 de ani de cariera, Tudor Gheorghe a vazut lumea in schimbare, dar a avut credinta intima ca o parte din noi nu poate fi schimbata niciodata. Ceea ce a insufletit poezia romaneasca si a dainuit timp de veacuri, ceea ce a miscat sufletele cititorilor si a permis traducerea simtirilor in versuri, acest lucru se regaseste in fiecare dintre noi, indiferent de perioada in care traim. In acea particica din noi au ecou si versurile lui Mircea Micu, un poet care conform spuselor lui Tudor Gheorghe, a fost pe nedrept neglijat.
Ajungand la perfecta maturitate artistica, Tudor Gheorghe si-a dorit sa-l readuca in lumina constiintei publicului romanesc, pe Mircea Micu, a carui poezie in stare pura se imbina perfect cu acordurile unei chitari.
Tudor Gheorghe si-a tinut promisiunea de a ne surprinde inca o data. Dezgolit de orice fel de acompaniament instrumental, Menestrelul din 1969 s-a intors, mai viu ca niciodata, impreuna cu o chitara, versuri si sufletul mereu tanar. Sala Palatului s-a umplut ca de obicei facand un gest mai rar intalnit la romani. Au omagiat un artist complet inca in viata prin fidelitate, aplauze, zambete si uneori chiar si prin tacere.
Daca aveti ocazia, mergeti sa vedeti, sa ascultati si sa va lasati incantati.
Concertul este un adevarat balsam care ne readuce in timpul in care romanii mai "petizau".
Thursday, May 13, 2010
Expozitia "Distrugeri", la Muzeul Taranului Roman
Daca doriți sa susțineți moral proiectul reducând un pic din neapasare sau dacă doriți sa va implicați în lupta pentru salvarea caselor monument-istoric, puteți începe prin a vizita expoziția de la Muzeul Țăranului Roman, deschisa în noaptea muzeelor și pana la sfârșitul lunii mai.
Tuesday, April 13, 2010
Saturday, April 10, 2010
Informatii generale pentru cei care isi doresc sa comenteze pe blog
Ceea ce se posteaza aici sunt fie gandurile mele, fie subiecte pe care le postez pentru a fi dezbatute sau asupra carora am putea cu totii medita.
In cel de-al doilea caz, nu incurajez pe nimeni sa faca nimic, nici sa paraseasca tara, nici sa ramana, nici sa isi schimbe viziunea asupra lumii...etc.
Pur si simplu sa mediteze asupra reflectiilor celor din jur.
Nu este un jurnal televizat asa ca daca cumva informatiile sunt gresite, este posibil sa fie vorba de un scurt circuit al sistemului de transmitere a informatiilor in masa.
Va multumesc!
in Dilema...
Friday, April 2, 2010
Asa ca de Pasti...
De fiecare data romanul inca credincios sau spiritual isi propune sa fie mai bun, se dedica in intregime pregatirii bucatelor conform datinelor si cu mare speranta ca de atunci inainte ii va fi mai bine, se inconjoara cu persoane dragi. La noi la romani, inca mai gasim astfel de gesturi curate care se pierd putin cate putin. Uneori se pierd pana la urmatoarea mare sarbatoare cand ne resetam din nou ritmul interior.
Unde se duc aceste momente curate? Se pierd pe masa garnisita cu bucate? Sau poate se pierd din momentul in care se termina sarbatoarea si reintram in ritmul frenetic de zi cu zi?
De ce oare la noi totul este trecator? Momentele de liniste, strazile asfaltate, gandurile bune, curatenia, micile dragalasenii cu care ii intampinam pe cei din jur, sunetul greierilor...
Trecem din epoca in epoca tot promitand solemn ca urmatoarea va fi mai buna. Trecem din etapa in etapa a vietii promitand mereu ca de anul viitor vom pune bani de-o parte, vom face copii, vom petrece mai mult timp cu cei dragi, vom deveni ecologici, vom merge mai mult in parc, vom renunta la tutun, cafea, mancarea grasa, vom construi spitale si aziluri de batrani...
Tot asa pana in ziua in care devenim noi insine batrani si nu mai avem ce promite si mai ales cui... pentru ca nu am facut copii, copii altora ignora faptul ca existam, azilele nu s-au inmultit si nu are cine sa ne ajute, spitale tot aceleasi sunt , la fel de triste... Si noi la fel, dar mai batrani, mai grei, mai moi, mai fragili, mai singuri...
Daca ar fi sa ne propunem ceva cu ocazia sarbatorilor ar poate sa fim mai putin egoisti. Daca facem un bine pentru cei de azi poate ca binele ne va urmari si pe noi in clipele de apoi. Ce-ar fi daca am inceta sa ne propunem teluri pentru maine si am incepe sa le cladim de azi? Totul ar incepe prin a suna o lista intreaga de oameni dragi pentru a le spune ca ii iubim, apoi am merge sa punem o floare la cimitir pentru cei gratie carora suntem azi pe pamant, am continua cu o vizita obligatorie la batranii nostrii, la care amanam mereu sa ne ducem. Mai este timp.
Am vazut cum se sting prea multe lumini in jurul meu. Am hotarat sa nu fac ceea ce fac ceilalti pentru ca imi dau seama ca viata trece prea repede. Si daca scriu aceste cuvinte, este poate pentru ca imi doresc sa nu ratati nici voi trenul vietii.
Proiectele continua, este bine sa avem teluri. Hai sa le incepem de azi pentru a le putea continua maine si pentru a reusi sa prindem si roadele de pe urma muncii noastre de-o viata.
A fi crestin cred ca inseamna in primul rand a fi natural, sincer, deschis, darnic si intelept.
Va doresc ca Sfanta Lumina Pascala sa va arate drumul cel bun catre implinirea sufleteasca!
Hristos a Inviat!
Monday, March 29, 2010
Evanghelia dupa Pilat
In acest sfarsit de saptamana a avut loc la Muzeul Satului lansarea insorita a volumului Evanghelia dupa Pilat aparuta in colectia pe raftul Denisei la Humanitas Fiction.
In timp ce la teatrul Bulandra se joaca piesa Oscar si tanti roz dupa Eric-Emmanuel Schmitt, in curtea muzeului satului se lanseza un roman al aceluiasi autor. Ce dovada mai buna a prezentei lui Schmitt in Romania? Evanghelia dupa Pilat incepe cu fraza urmatoare: Peste cateva ore vor veni sa ma caute. Asa va face si publicul romanesc care va avea curiozitatea sa descopere noul roman lansat la editura Humanitas.
Curaj, indrazneala si virtuozitate. Acestea sunt trei dintre cele mai intalnite cuvinte pronuntate de critici. Desi romanul promite a fi tulburator si emotionant poate fi in acelasi timp la limita scandalului. De ce? Pentru ca Iesua din Nazareth vorbeste in prima parte a cartii la persoana intai, apoi asistam la o criza de constiinta a lui Pilat. Pentru curiosi dar si pentru fani, cartea va asteapta pe rafturile librariilor alaturi de celelalte carti din seria de autor propuse de Humanitas
Sunday, March 28, 2010
Despre Barbara...
De atunci au trecut 80 de ani si inca ne mai amintim de Barbara.
Nu cred ca acest personaj mai are nevoie de introducere. Este suficient sa-i ascultam vocea pentru a ne da seama cum a reusit sa fascineze publicul francez si nu numai.
In 1997 o stea a cazut.
Nu ii vom purta doliu insa ii vom asculta mereu melodiile care au consacrat-o.
RIP.
Wednesday, March 10, 2010
Gandul zilei...
Nu este nevoie sa fii extremist, nici socialist, nici nationalist, nici cu unii sau cu altii, nici ai unora sau ai altora ci pur si simplu sa te iubesti pe tine , sa-i respecti pe ceilalti si sa pretuiesti tara in care te-ai nascut... de aproape sau de departe!
Monday, March 8, 2010
Un moment de Fitness cu Jacques de Decker sau un belgian la Bucuresti....
Jurnalist, profesor si scriitor de 16 ani vine in Romania si se simte ca acasa.
Piesa Fitness care este jucata de Teatrul de comedie de un an ii apartine si cu o modestie iesita din comun spune ca actrita Mihaela Teleoaca si regizorul piesei Mihai Bisericanu il fac sa para genial.
Piesa a pornit de la intalnirea sa cu o studenta care i-a cerut sa ii imprumute o carte din biblioteca sa pentru a pune in scena o piesa de teatru. Aceasta a mai mentionat ca si-ar dori o piesa fizica. In cael moment de Decker a hotarat sa croiasca el insusi o piesa dupa chipul si asemanarea studentei sale. Asa a aparut Fitnes un one woman show care a avut mult succes in Romania. Conform autorului societatea romaneasca este mai bine pregatita sa primeasca piesa decat cea belgiana.
Dac-ar fi sa scrie un articol de critica teatrala in care de Decker este specializat el ar exclama in titlul articolul piesei Fericire! Fericire! Fericire!!! Piesa sa, lafel ca si filmele lui Charlie Chaplin provoaca doua emotii opuse: publicul rade in hohote si este in acelasi timp coplesit de plans.
Daca aveti curiozitatea sau nevoie sa intrati in contact cu propriile emotii va sfatuiesc sa cautati creatiile lui de Decker.
Acestea se fla fie publicate fie transpuse pe scena de Teatrul de Comedie din Bucuresti.
L'amour est avant tout don de soi ( Henry David Thoreau)
La premiere pour voir ton visage tout entier,
La seconde pour voir tes yeux,
La derniere pour voir ta bouche,
Et l'obscurite tout entiere pour me rappeller de tout cela en te serrant dans mes bras.
Il n'y a pas de remede a l'amour que d'aimer davantage
(Jacques Prevert)
C'est trop bien de faire la chose que mourir d'amour
(Jean Anouilh)
J'ai reve tellement fort de toi,
J'ai tellement marche,
Tellement parle,
Qu'il ne me reste plus rien de toi.
Il me reste a etre ombre parmi les ombres,
D'etre cent fois plus ombre que l'ombre,
D'etre l'ombre qui viendra et reviendra
Dans ta vie ensoleillee.
(Robert Desnos)
Notre coeur est un instrument incomplet
Une lyre ou il manque des cordes, et ou nous sommes forces
de rendre les accents de la joie sur le ton consacre aux soupirs.
(F.R. de Chateaubriand- Rene 1802)
J'ai trop vu, trop senti, trop aime dans la vie,
Je viens chercher vivant le calme du Lethe,
Beaux lieux soyez pour moi, ces bords ou l'on oublie:
L'oubli seul desormais est ma felicite.
(Alphonse de Lamartine- Meditations Poetiques- "Le Vallon" 1820)
Il y a deux choses qui me font jouir: le ciel etoile audessus de ma tete et la loi morale en moi.
(Kant)
All we have to fear it's fear itself
(Roosevelt)
Nu de moarte ma cutremur ci de eternitatea sa.
(Vlahuta)
Je meurs dans ta cendre et tu vis dans ma flamme.
(Tristan L'Hermite)
Uneori mai poetizez si eu ...
As fi eu lumina soarelui arzand
Sau un vant cutreierand imaginea sacra a visului tau.
De-ai fi tu doar pentru o clipa trestia ce plange usor
Pe malul apei, plutind de dor,
As fi eu poate dragostea ce se-nfiripa odata cu amurgul trecator.
De-ai fi tu luna de pe cer
As fi eu poate, o secunda,
Cometa ce te mangaie plapanda
Ca dulcele iubirii efemer.
Noi doi eram ca doua astre paralele, ca doua focuri arzand
Noi doi eram o lume plansa si dureroasa ce inca pluteste in eterul albastru
Noi doi lumina din dragoste si dragoste din chin
Noi doi ca o chitara ce plange un apus
Noi doi ca o vioara ce lacrimeaza-n vis
Noi doi... Ce sentiment puternic! Ce voce fara limite... fara cuvinte,
Ca un acord mut ce pulseaza pe veci vrand sa renasca.
Doar visele ne apropie iubirea mea desarta si rece...
Doar dorul, mult prea adanc ca sa-l mai pot rosti...
Ai fost acel inefabil dulce amar
Ce se duce purtat de val atunci cand sufletul se spala
Prin lacrimi, durere si suspine.
Ma pierd in noapte si uit de mine
Alerg pe catifelatul infinit al sufletului meu ce mii de ori a fost calcat de tine.