ARTA DE A TE PIERDE INAINTE DE A TE REGASI

 Aceasta carte a ocupat o mare parte din viata mea din ultimii doi ani. Am scris-o avandu-i mereu in minte pe cei dragi, cei care au fost mereu aproape, care m-au sprijinit neconditionat si pe care i-am luat cu mine prin turbulentele unui zbor extraordinar. In anul de gratie 2008 am inceput un drum la care am visat inca din adolescenta. Am stiut ca toate intamplarile pe care aveam sa le traiesc se vor materializa intr-o zi. Au fost calatorii si intalniri cu oameni exceptionali care mi-au aratat ca pana la urma locul cel mai frumos de vizitat in aceasta lume este sufletul nostru, a fiecaruia dintre noi. Acest univers nu are granite si mai ales nu are sfarsit pentru ca este un taram al posibilitatilor pe care trebuie sa-l hranim cu tot ce putem intalni mai frumos in lume.
Veti spune ca este un taram al iluziilor. Eu cred ca este mai mult decat o iluzie este un puzzle compus din vise si impliniri, un soi de bilet de avion catre taramul posibilitatilor noastre. Arta de  a te pierde inainte de a te regasi este o frantura dintr-o lectie de viata pe care am trait-o cu speranta, cu indarjire, cu curiozitate si de atat de multe ori cu mirare si entuziasm. Nu a fost mereu asa insa mi-am dorit sa pastrez in minte emotiile vii care m-au indrumat spre a scrie acest roman. Este o poveste inspirata din fapte reale care a pornit de la o intalnire si pe care am inseilat-o cu un strop de drag si imaginatie. Cu totii avem nevoie sa credem in ce numesc anglofonii happy endings. Dureaza al naibii de mult sa ajungem la propriul nostru happy ending cred ca este partea cea mai profunda a povestii. Una din lectiile pe care le avem de invatat este sa stim sa asteptam fara sa ne pierdem niciodata speranta. Arta de a te pierde inainte de a te regasi  ne spune ca trebuie sa ne abadonam vietii pentru a primi in schimb fericirea la care aspiram.

Lansare DVD Makovei Digital Art- Editura Vinea

Forme fluide...

 irepetabile creaţii ale unei gândiri unice

 un studiu născut de o sensibilitate extravaganta, moderna si revoluţionara.

Nicolae Macovei da naştere unui univers paralel, complex si abstract.

Este vorba de reprezentări grafice ale unor metafore, unor probleme existenţiale născute din lupta interioar, a care in timp se metamorfozează si dau naştere altor forme noi.

Indicibilul capata o noua dimensiune si culoare gratie măiestriei autentice al unui novator prin excelenta. Cei care vor lua acest Pachet DVD cu lucrarile domnului Macovei vor avea cateva surprize pe care nu le voi divulga. Insa pot sa spun ca pe langa studiul grafic in sine veti intalni si alte fete ale lui Nicolae Macovei pe care poate nu le cunoasteti inca.

Domnul Macovei si cu mine avem in comun încercarea de a exprima lucrurile condamnate la inefabil. Aceasta tentaţie ne-a si permis sa ne intelegem trăirile si legătura cu domeniul creaţiei in toate formele sale. Eu mă străduiesc sa transform sentimentele si trăirile in cuvinte pentru ca mesajul sa atingă in acelaşi timp si mintea si sufletul in timp ce Nicolae Macovei si-a găsit o portiţa pentru a penetra in aceste lumi gratie privirii, in cazul domniei sale cuvintele sunt de prisos.

 Insa numai privirea unui artist dotat cu o sensibilitate pronunțată poate sa înțeleagă pe deplin operele domnului Macovei. Asta nu înseamnă ca lucrările sale se adresează unei elite. Dimpotrivă, ele sunt accesibile tuturor, însă interpretările pot lua noi si diverse înțelesuri în funcție de privitor.

Tot ce veţi găsi in acest pachet DVD pe care artistul Nicolae Macovei împreuna cu editura Vinea ni-l prezintă astăzi este rezultatul  unei căutări neîntrerupte și esența în imagini a unei experiențe de-o viata în domeniul artei si a frumosului al unui artist autentic.

Voi incheia prin a multumi domnului Nicolae Macovei pentru deosebita bucurie si onoare pe care mi-a facut-o invitandu-ma sa contribui la acest eveniment cu un mic exercitiu de admiratie.

Ilinca SANDU

19.11.2010

Galele APLER 2010

Cea de-a XII-a editie a galelor APLER a avut loc intre 11 si 13 Noiembrie in deja consacrata Casa a Tineretului din Campina. La evenimentul organizat de Asociatia Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania au venit din toate colturile tarii atat membrii asociatiei cat si invitati din domeniul culturii.  Au fost decernate premiile anuale pentru cea mai buna Revista, Editura anului, Premiul Cezar Ivanescu acordat pentru autorul anului 2009, Premiul Dan Alexandru Condeescu pentru critica literara, Premiul pentru Jurnalism Cultural dar si Diploma de onoare in memoriam Constantin Radu.

In prima zi a Galelor APLER membrii asociatiei au fost invitati la Casa Municipala de Cultura „Geo Bogza” din Campina pentru a discuta despre Proiectul de Crestere a Competitivitatii Economice prin Orientarea Profesionala, Calificarea si Recalificarea Persoanelor Angajate din Sectorul Editorial.

Tot in prima zi a galelor s-a acordat si diploma de onoare in memoriam Constantin Radu, scriitorului George Vulturescu.

In cea de-a doua zi a Galelor APLER a fost organizate vizite in trei locuri in care cultura este la ea acasa: Galeria de arta MAV art unde sunt expuse lucrarile sculptorului Alfred Dumitriu (proprietarul galeriei), Castelul Juliei Hasdeu din Campina, un loc de memorie, reculegere si impregnat de o inalta valoare spirituala; si casa memoriala „Nicolae Grigorescu”.

A XII-a editie a Galelor APLER s-a incheiat cu festivitatea de premiere care a avut loc la Casa Tineretului din Campina in prezenta  membrilor asociatiei si a invitatilor lor.

Membrii juriului au fost pentru al treilea an consecutiv, profesorul universitar Mircea Muthu, scriitor dar si presedintele juriului, profesorul universitar Vasile Spiridon, Radu Voinescu scriitor si critic literar si Dorana Cosoveanu, critic de arta. Aflati in ultimul an de mandat in functia de membrii ai juriului au hotarat sa decerneze premiile pentru activitatea literara si publicistica pentru anul 2009 lui Gherasim Rusu Togan, pentru critica literara, revistei Hyperion din Bacau condusa de Gellu Dorian si lui Leo Butnaru pentru scriitorul anului.  Premiul pentru editura anului a fost inmanat Editurii Academiei Romane care a publicat peste o suta de volume in anul 2009. Iar premiul pentru Graficianului de carte al anului nu a fost acordat din lipsa de participare. In finalul galei, Ion Tomescu, presedintele asociatiei APLER  i-a acordat premiul pentru Jurnalism Cultural omului de radio Valentin Talpalaru din Iasi.

Citatul zilei...

"God is a concept by which we measure our pain. You're born in pain. Pain is what we are in most of the time, and I think that the bigger the pain, the more God you look for."
JOHN LENNON

Casa Memoriala Nicolae Grigorescu-Campina

Castelul Juliei Hasdeu- Campina

Galele APLER

Cea de-a XII-a editie a galelor APLER a avut loc intre 11 si 13 Noiembrie in deja consacrata Casa a Tineretului din Campina. La evenimentul organizat de Asociatia Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania au venit din toate colturile tarii atat membrii asociatiei cat si invitati din domeniul culturii.  Au fost decernate premiile anuale pentru cea mai buna Revista, Editura anului, Premiul Cezar Ivanescu acordat pentru autorul anului 2009, Premiul Dan Alexandru Condeescu pentru critica literara, Premiul pentru Jurnalism Cultural dar si Diploma de onoare in memoriam Constantin Radu.

In prima zi a Galelor APLER membrii asociatiei au fost invitati la Casa Municipala de Cultura „Geo Bogza” din Campina pentru a discuta despre Proiectul de Crestere a Competitivitatii Economice prin Orientarea Profesionala, Calificarea si Recalificarea Persoanelor Angajate din Sectorul Editorial.

 Tot in prima zi a galelor s-a acordat si diploma de onoare in memoriam Constantin Radu, scriitorului George Vulturescu.

In cea de-a doua zi a Galelor APLER a fost organizate vizite in trei locuri in care cultura este la ea acasa: Galeria de arta MAV art unde sunt expuse lucrarile sculptorului Alfred Dumitriu (proprietarul galeriei), Castelul Juliei Hasdeu din Campina, un loc de memorie, reculegere si impregnat de o inalta valoare spirituala; si casa memoriala „Nicolae Grigorescu”.

A XII-a editie a Galelor APLER s-a incheiat cu festivitatea de premiere care a avut loc la Casa Tineretului din Campina in prezenta  membrilor asociatiei si a invitatilor lor.

Membrii juriului au fost pentru al treilea an consecutiv, profesorul universitar Mircea Muthu, scriitor dar si presedintele juriului, profesorul universitar Vasile Spiridon, Radu Voinescu scriitor si critic literar si Dorana Cosoveanu, critic de arta. Aflati in ultimul an de mandat in functia de membrii ai juriului au hotarat sa decerneze premiile pentru activitatea literara si publicistica pentru anul 2009 lui Gherasim Rusu Togan, pentru critica literara, revistei Hyperion din Bacau condusa de Gellu Dorian si lui Leo Butnaru pentru scriitorul anului.  Premiul pentru editura anului a fost inmanat Editurii Academiei Romane care a publicat peste o suta de volume in anul 2009. Iar premiul pentru Graficianului de carte al anului nu a fost acordat din lipsa de participare. In finalul galei, Ion Tomescu, presedintele asociatiei APLER  i-a acordat premiul pentru Jurnalism Cultural omului de radio Valentin Talpalaru din Iasi.

Intrebari in toiul noptii

Meditez la conditia artistului, la ceea ce isi doreste sa fie, ceea ce poate sa fie, ceea ce este lasat de societate sa fie...
Ce este un artist?
Eu cred ca un artist este un om cu o sensibilitate pronuntata care sfideaza timpul si regulile ca sa isi faca loc pentru o urma de speranta si de indoiala. Artistul este un om care nu ia nimic de bun si relanseaza mereu alte si alte intrebari pe care le lasa sa se coaca in spiritul lui si ale caror raspunsuri sunt lasate la macerat si apoi la decantat.
Din idei si trariri cultivate cu multa empatie el descopera esenta lucrurilor si incearca sa le redea spre admiratia celorlalti dar si spre meditatie.
Artistul este cel care are curajul de a se lasa pe mainile inspiratiei cu riscul de a fi inteles gresit sau chiar neinteles, tradat, furat sau criticat, nimicit de societatea si de-ale sale valori impuse de cei care nu au habar.

Nu demult cineva a incercat sa imi explice ce slab este rodul inspiratiei unui artist pe care il intalnisem.
A fost acuzat de diletantism si comparat cu alte mari genii din bransa si nimicit in cateva cuvinte dure de cineva care parea convins ca este in masura sa critice si sa arate cu degetul pentru ca frecventeaza mediul artistic de cativa ani de zile.
Am fost uimita sa aud cum cu atata vehementa este pus la pamant artistul care incerca prin simpla lui prezenta printre specialistii de profil sa aduca ceva personal. Eu mi-am zis ca daca ar fi asa de simplu sa ne punem toti sufletul pe tava in incercarea de a impartasi cu restul lumii tainele pe care le aflam in momentul creatiei, am avea cu totii macar acest merit al curajului si al incercarii. Nu cred ca asta inseamna ratare.
Cine suntem noi sa judecam atat de aspru pe cineva care iese in lume cu lucrarile sale atunci cand noi nu indraznim sa facem acelasi lucru?
Nu spun ca cei care critica nu au talent, sau ca nu au poate dreptate. Spun doar ca atata timp cat nu te pui in pielea personajului criticat, macar o data sa iesi inainte cu o carte, un tablou, o sculptura, un spectacol, o compozitie... este foarte greu si nedrept in acelasi timp sa arati cu degetul si sa consideri ca detii adevarul absolut despre creatia altuia.

Este poate si un joc psihologic. Unii cred ca tot repetand cuiva ca este nul el o sa si devina nul prin simpla repetitie. Este posibil ca acesta sa fie destabilizat insa sa nu uitam ca artistul chiar si cel mai modest dintre ei, a avut forta si curajul sa se prezinte printre semenii sai si sa le arate rezultatul inspiratiei sale.
Or, in acest caz se presupune ca nu este intr-atat de slab incat sa cedeze presiunii celor din jur care au mereu opinii.
Este evident ca functionam prin retele mici si mari si ca tot invartindu-ne in ele cu operle noastre cu tot, in timp putem sa primim recunoasterea meritelor noastre sau nu. Insa nu stiu daca este cazul sa vorbim de esec. De pilda Van Gogh a devenit celebru dupa moartea sa. Pentru el recunoasterea post-mortem nu mai inseamna nimic insa inseamna ceva pentru teribila injustitie care i s-a facut in perioada in care traia.

Artistul poate fi vesnic sau efemer fie ca operele sale sunt rezultatul unei meditatii profunde sau pur si simplu exorcizarea demonilor din trecutul sau, trairi intense sau rezultatul unui delir pasager.
Meritul culturii clasice, conservatoare, patrimoniale era ca gratie ei, in timp doar operele magistrale ale omenirii ramaneau in memoria colectiva a umanitatii. Astazi este foarte greu sa ne dam seama cum cei care sunt in topul preferintelor (excelenti sau mediocrii) vor reusi sa urce panta timpului si sa devina nemuritori.
Cine va castiga lupta cu timpul? Banii? Talentul? Geniile ca rezultat al criticilor mediocrii? Sau artistii tacuti din umbra care inca nu au fost descoperiti?

Ecoul

Inima imi bate fara ecou

Intr-o lume in care oamenii nu se mai roaga

Dezradacinati parca de casa lor draga

Si aruncati intr-un cavou

Lumina alba nu ne mai inconjoara

Si ingerii se-arata tot mai rar

Sufletele reci ne omoara

Si asteptam ecoul in zadar

Un inger din trecut ma cheama

Doar el se poate sa ma fi auzit

Din vizul rece el m-a trezit

Si-apoi a disparut in lumina diafana.

A fost un gand aruncat in eter

Pentru ca zeii din inaltimile celeste

Sa se aplece peste visul meu efemer

Si sa vada ca iubire nu mai este.

Dupa zece ani

Stiai tu atunci cand aveai parul balai

Ca noptile nu vor mai fi pentru mine

Ceea ce tu ai fost candva... un rai

Din paturi albastre de stele?

Stiai tu atunci cand ma priveai

Si se scalda luna in negura pupilelor tale

Ca din calendar va disparea luna Mai

Si diminetile de iarna imi vor fi reci si brutale?

Doar buzele fierbinti mi-erau martori

Desigur ca nu ai stiut toatea acestea...

Nu m-as mai fi trezit nicicand in zori

Dac-ai fi aflat poate c-atunci s-ar fi terminat povestea

Desigur c-au fost multe lucruri nespuse

Si ani pierduti in tacere

Poate zeci de alte femei seduse

Si mii de lacrimi de durere

Sau poate ma-nsel spunand c-au fost triste

Poate ele nu sunt ca si mine

Poate ele au fost scoase din reviste

Croite special pentru tine

Poate cu timpul tu ai aflat si alte secrete

Ce numai o viata intens traita ti-ar fi putut da

Dupa zece ani din ale mele regrete

Tu nu ai mai avut ce regreta

Karma

De fiecare data cand un vis mi se-mplineste
Ca un raspuns de apoi al rugilor mele
Stiu ca pentru a trai momentul
A trebuit sa trec prin multe clipe grele.

Timpul ce trece ma nelinisteste
Pentru ca vreau sa fiu tot ce pot sa fiu
Pronunt dorinta care mi se-ndeplineste
Si-apoi incep din nou sa scriu

Au fost momente de ratacire
Dar si cele in care m-am rugat
Au fost si bune dar si rele
Pe drumul pe care l-am luat.

Au fost momente tainice si karma
Atunci cand oameni simpli in ghizi s-au transformat
Dandu-mi in dar pentru suflet hrana.
Si-apoi in valurile involburate ale vietii
In fata marii de griji s-au predat.

Am mers peste mari si tari
Ca sa te intalnesc candva
In cel mai nebanuit dar firesc
Loc pentru a te afla.

Si intr-o zi ca aceasta anodina
Desi nu stiam c-ai sa vii
M-am imbracat in zambet si lumina
Mi-am deschis poarta inimii.

Si-atunci cand era sa-nchid primul manuscris
Vrand sa o iau de la inceput
A fost totul parca iesit dintr-un vis
Din lumea larga tu ... ai aparut.

Lumina luminilor stinse

                          

Un inceput de drum inseamna nenumarate mistere

Pe care urmeaza sa le desoperim in tipul de apoi

Cu fiecare pas castigam o avere

Ca mai apoi sa o lasam sa creasca in noi.

O carte are si ea o poveste

Pe care o scriem fara sa stim

Doar timpul ne poate da de veste

Ca fiecare drum strabatut este o cale scrisa de destin.

Se spune ca in viata nu e chip sa facem cunostinta

Cu feti frumosi din basme imparatesti

Avem o educatie si o constiinta

Cu care deslusim mii si mii de povesti.

Lumea ne-invata sa croim poteci

Dar nu ne spune cum sa ne-mpacam cu soarta

Pierim luand cu noi pe veci

Cheia cu care am deschis poarta.

As vrea sa cred ca nu-i nimic intamplator

C-aievea-s toate ce visez

Si-atunci cand va fi sa mor

Sa fi lasat in urma o lume tot ce acum creez.

As vrea sa stiu ca lumea de apoi

Ma va primi cu bratele deschise

Atunci cand voi privi cu ochii goi

Lumina luminilor stinse.

Magul dintre cărţi

A fost odată ca niciodată un mare târg de cărţi
Orânduite cu mare grijă pe etajere
Privind vizitatorii cum treceau şi se opreau în tăcere.
Uneori câte un vizitator cutezător întreba de câte o poveste
Despre care el auzise vorbindu-se mai mult
Atingea învelişul de carton şi răsfoia câte o filă să vadă în interior ce este.
In târg erau multe standuri viu colorate care chemau oamenii să zăbovească
Erau zâne fermecate care se opreau zâmbind să-ţi povestească
În vuietul peregrinării puteai adesea să-ntâlneşti
File albe dar şi cărţi colorate
Cu toate aşteptau sa fie luate şi să le iubeşti.
Să fie puse într-o casă mare, apoi citite şi ascultate...
Aşa e-n târg! Nu toate cele frumos îmbrăcate aveau şansa să ajungă
În mâinile unui proprietar a cărui tristeţe să-o alunge.
Timp de câteva zile aveau norocul să fie expuse
Pentru ca mămicile, bunicele şi fetiţele să fie seduse.
Erau şi cărţi pentru băieţi
Cu desene mari pe coperţi
Dar si din acelea serioase din care desenul se furişase.
E zarvă mare în târg se ştie
Oricine ar vrea s-apară pe stand cu o carte
Mândru să iasă în faţă
Să se prezinte cu dulceaţă
Şi să îţi spună tot ce ştie,
Ce a scris în ultimul an
În spatele unui birou sau stând pe-un divan
Întinzându-şi talentul cu cerneală pe zeci sau sute de coli de hârtie.
Din încăperile mari, somptuoase,
Puteai adesea să găseşti
Şi colturi mici întunecoase
Unde un cărturar de seama puteai să-ntâlneşti.
Aşa mergând prin colturile cele fără chip
Vedeam stând calm de un stand sprijinit
Un mag parcă din alt veac venit
Care m-aştepta cu o carte în mână
Ar fi fost trist ca în acea săptămână
La el să nu mă fi oprit.
Privea cu ochi mari şi mâhniţi văzând cum lumea trece
Pe lângă cărţile atent selecţionate
Despre tot ce-i mai frumos în lume
Cu învelişurile îmbietoare şi viu colorate.
Eu m-am oprit să văd ce mai e nou,
Căutând o carte cu privirea,
Nu am văzut-o, parcă dispăruse
Şi-atunci mare-mi fu uimirea,
Să văd cum magul luminat din fundul standului unde cărţile zăceau sute
Se-apropie timid spre mine
Şi mă întreabă ce caut? Poate sa m-ajute?
Mă uit spre el, nu ştiu ce să-i răspund,
As vrea să fug şi să mă ascund
Poate m-am înşelat căutând
Mă uit la nume, mă uit la el
Mă uit pe stand dar nu găsesc nici un fel
De indiciu care să-mi arate
Unde se-află acea carte.
Apoi văd cum cu blândeţe zâmbeşte,
Si mă îndeamnă să rămân,
Ce carte caut? Cu ce se potriveşte?
Să-i dăm de capăt ciudatului mister.
Nu pot să plec,
Ceva mă opreşte.
Într-un final, îi dau un nume
Imediat în căutare porneşte
Şi i-a aflat locul anume.
Uitaţi! Îmi spuse el convins.
Aici e cartea, e la locul promis.
Am vrut să văd dacă mai este prezentată,
E nouă, strălucitoare, fără nici o pată!
Am vrut de fapt să mă asigur
Ca acea carte este acolo sigur,
De dragă ce mi-era m-am oprit şi-am căutat,
Scuzaţi-mă dacă v-am deranjat.
Magul cu ochi mari de smarald mi-a zâmbit,
S-a bucurat că m-am oprit,
Deşi nu ştia cine sunt, ce doresc
Ştia doar că o carte eu iubesc.
Aşa din întâmplare l-am întâlnit pe mag
Cu timpul mi-a devenit chiar drag
Si mă priveşte cum de-atunci cresc
Alături de cate o filă de poveste ruptă din astfel de momente
Şi alte mii de rânduri sădesc
Atunci când valurile poeziei curg lente
Spre delta cărţilor pe care le iubesc.

Blue Crush

Surf, Valuri si spectacolul naturii... un loc ideal de-o iubire de-o vara.
Un film usor si relaxant de seara pentru cei care nu au somn.

L'Arnacoeur

Un film cu Romain Duris și Vanessa Paradis.
Mi-a placut si m-a tinut treaza pana la sfarsit desi se crapa de ziua cand am terminat vizionarea.
Actiunea se petrece pe Coasta de Azur, iar filmul are un happy end previzibil dar pe care ni-l doream.

Iata ce spune IMDB: http://www.imdb.com/title/tt1465487/ - cotat cu 7/10

Alex and his sister run a business designed to break up relationships. They are hired by a rich man to break up the wedding of his daughter. The only problem is that they only have one week to do so.

Director:

Pascal Chaumeil

Writers:

Laurent Zeitoun (screenplay), Jeremy Doner (screenplay), 

Release Date:

17 March 2010 (Belgium)

Filme europene : Dau un chin pentru un premiu

Regizorii europeni nu se mai satura de cruzime, de partea dureroasa a vieții, de dramele pe care le trăim zilnic. In filmele europene promovate cu nesaț de catre critici si specialisti continuam sa vedem aceleași drame dureroase și intense degradante și umilitoare.
Daca pana acum ne pătrundeau in suflet si reacționam empatic la multitudinea de scene dureros de crude si de goale ( lipsite de perdea), acum eu m-am saturat sa trăiesc dramele sângeroase (la propriu) ale altora, chiar daca este vorba numai de 105 minute . Este prea mult chin. Un chin absurd pentru un premiu. Uneori acele personaje care fac implozie pe tot parcursul filmului sunt defapt un soi de "all inclusive" al durerilor noastre comune.
M-am saturat de avorturi și de omoruri și de disperare exprimata prin fetișuri și sex.
Arta da! Dar arta nu se rezuma la atât. Arta nu se rezuma, se trăiește intens. Iar eu doresc sa trăiesc intens sentimente mai frumoase de acum înainte gratie artei cinematografice europene.
Sper sa îmi găsesc si un răspuns pe măsura în multitudinea de oferte...

Unii spera sa ne pierdem memoria...

Am gasit antidotul uitarii!
In zilele in care nu merge nimic, afara e urat si parca nu mai stim de unde sa apucam un colt de speranță... atunci când ne gândim ca vrem sa emigram pe luna ... Ne putem aminti ca exista Youtube si este plin de muzica romaneasca dar si de secvente din scenete celebre.
Este de ajuns sa il revedem pe Toma Caragiu sau sa o ascultam pe Mihaela Runceanu.
Ei ne aduc aminte ca Romania nu a renuntat niciodata la lupta, ne mai amintesc si ca tot ce este romanesc nu a murit ci pur si simplu a fost ingropat sub munti de reclame, emisiuni politice, filme cu batai si impuscaturi, de seriale fluviu ...etc.
Insa noi nu am uitat pentru ca avem capacitatea aceasta de ne aduce aminte, pentru ca inca mai exista o zi nationala, pentru ca mai exista sarbatori (momente in care ne aducem aminte de cei dragi care sunt dar si de cei care nu mai sunt), pentru ca vremea urata de afara ne face sa fim melancolici si asta trezeste poate in noi dorinta de a reasculta muzica copilariei, pentru ca atunci cand ne reintoarcem la sursa ne dam seama ca suntem manipulati masiv si nu vrem asta...
Exista inca suficiente lucruri care sa ne "trezeasca din somnul cel de moarte".
Asta nu inseamna decat ca avem de ce sa iubim tara asta chiar daca uneori pierdem increderea ca o sa avem forta sa sapam sub muntii artificiali cu care suntem fortati sa traim.

Un vers atat de frumos...

pot sa-ti spun prin cuvinte ca putine mai sunt pe pamant lucruri sfinte ca intra iubiri prematur in morminte buna seara, iubito...

Lucian Avramescu

Citation du jour

Comandant Rene Mouchotte qui note dans ses carnets lors de la capitulation de la France pendant la Seconde Guerre Mondiale: "La France doit rester la France et son coeur doit battre toujours malgre ceux qui veulent l’assassiner sans lui permettre de lutter".

Sa observam...Greva la francezi si greva la romani...

Atunci cand este vorba de greva, aici in Romania, nu pot sa nu ma uit ce se intampla in jurul nostru, adica in alte tari.
Si nu pot sa nu imi doresc sa pun intrebare retorica urmatoare: credeti ca exista vreo asemanare intre grevele noastre si cele franceze?

Daca am avea o greva franceza in Romania ar fi panica de pe lume. Pe unde sa mai trecem noi cu mertzanele, 4x4 samd...? Sa ajungem pe jos la munca? Ne mai ducem la munca? Daca nu ne luam salariul?... Mai bine renuntam.
Incep sa cred ca romanii nu sunt suficient de suparati pe sistem pentru a face greva.
Bine... O sa mi se spuna ca nici noi nu avem o Revolutie Franceza in spate... dar nu exista niciun secret ascuns al grevei. La ei, la francezi, greva are succes pentru ca se tin de ea.
Adica orice viciu este bun atata timp cat ne tinem de el. Sau, pufaitul nu este egal cu fumatul.  Mai bine ne lasam.

Digital Art- Makovei

Arta digitala este inca din anii 70 rezultatul încercării de a crea imagini artistice prin intermediul tehnologiei digitale. Aşa se face ca de când uneltele informatice au fost răspândite si modernizate, au apărut si in lumea artei ecouri din acest spaţiu de creaţie.

 Arta digitala a luat in timp, diferite forme: unele lucrări sunt orientate spre abstract si sunt adeseori rezultatul unor trăiri care nu pot fi cuprinse in cuvinte, altele fac parte din noile tipuri de animaţie tridimensionale, insa arta digitala nu are limite.

Atâta timp cat artistul are imaginaţie si manuieste uneltele informatice corect, lucrările sale nu pot decât sa se multiplice. Din acest motiv nici o lucrare nu seamănă cu alta si fiecare dintre ele aduce ceva nou in acest domeniu.

 La Nicolae Macovei aceasta pasiune durează de 15 ani si a pornit de la dorinţa de a transpune in forme si culori gratie computerului roadele imaginaţiei sale.

 Lucrările domnului Nicolae Macovei sunt in opinia mea rezultatul unor momente de meditaţie profunda in încercarea de a regăsi atât armonia interioara cat si pe cea a cosmosului din care fiecare dintre noi suntem o parte infim de mica, dar atât de importanta.

Nicolae Macovei a reuşit sa realizeze trei lucruri esenţiale din punctul meu de vedere al unui admirator de arta nespecialist dar cu credinţa in esenţa umana autentica si originara.

 Si anume: prima sa reuşita este ca, trăind in aceasta lume a vitezei, a invaziei imaginii si a timpului prea scurt pentru a păstra in noi mai mult decât clişee sau frânturi din realitate, Nicolae Macovei a izbutit sa se oprească si sa se regăsească păstrând o comunicare cu partea delicata a sufletului.

A doua sa reuşita este in opinia mea capacitatea de a reda in mod artistic trăirile sale din timpul acestor meditaţii. Culorile si formele pe care le putem observa in expoziţia de astăzi cat si celelalte lucrări ale sale, au un numitor comun. Un alt element important al expoziţiei este cel legat de geneza. Astfel, descoperim ca pana si in acest tip de arta foarte tânăra, putem întâlni mai multe ramuri.

Cea despre care vorbim astăzi este ramura spirituala a artei digitale. Pare paradoxal insa. Aceasta ar fi si cea de-a treia realizare a domnului Nicolae Macovei care a reuşit sa transforme un obiect atât de neanimat (computerul) intr-o unealta gratie căreia a putut sa creeze lucrări născute din introspecţie.

 In încheiere as spune ca pentru mine nu este numai o expoziţie de arta digitala, pentru mine lucrările lui Nicolae Macovei sunt traducerea in forme si culori a luminii noastre interioare care ne insufleteste si ne permite sa facem tot ceea ce facem si sa fim tot ceea ce suntem. Este traducerea in arta a energiei noastre vitale aşa cum o poate percepe creierul uman dezvoltat al unui om cu o sensibilitate pronunţata.

Savoir se perdre avant de se retrouver

Un amour lointain, un amour perdu et retrouvé. Des âmes qui se cherchent et qui se retrouvent par les voies mystérieuses du destin. C’est l’aventure de la vie qui se prolonge jusque dans nos espoirs cachés, dans nos rêves… et qui montre que tout ce que nous faisons a un sens que nous découvrirons plus tard. C’est aussi une incitation à ne pas perdre l’espoir et d’avoir la conscience que chacun d’entre nous mérite le bonheur que seules les étoiles du destin nous offrent par des voies souvent sinueuses et difficiles, mais ce dernier arrive finalement. Ce roman se place sous deux étoiles, celle de l’attente et celle de l’espoir. François Rabelais disait „Il y a un temps qui attend et un temps qui espère”. Je pense que l’attente sans espoir est bien trop lourde pour une âme qui aime. Même si je ne crois pas toujours aux fins heureuses je les espère toujours, je les anticipe et je les accorde à mes personnages qui, comme moi, ont su attendre sans jamais cesser d’espérer.

Solutia de iesire din criza?

Domnul Adrian Cioroianu este in cautarea unei solutii de iesire din criza pe care ne-o impartaseste intr-unul din numerele revistei Dilema Veche.
In rezumat daca fiecare tara europeana intrata in criza vinde cate ceva de ce nu am vinde si noi ceva ca sa iesim din criza?
Apoi urmeaza intrebarea: ce avem noi mai mult si mai mult de care am putea sa ne lipsim?
Raspunsul sau au fost vedetele.
Sa ne vindem vedetele? Si de unde sa incepem?
Nu este o idee complet gresita insa! Aici vine un "DAR"!
Ca in bancul cu iepurasul: "si cine ti le cumpara"?
Asta este mentalitatea romanului si din acest motiv ne merge asa de bine pentru ca ne gandim cum sa ii pacalim pe ceilalti ca sa ne vindem marfa. Ca sa vinzi cu succes ceva, sa iti iei banii si sa cladesti trebuie sa ai talent de marketing si nu numai. Cum ii convingem sa ni le cumpere? Si de ce ar fi ei ( cumparatorii) interesati de vedetele noastre?
Sa trecem peste asta... desi mai am nelamuriri...
Cred ca domnul Cioroianu se inseala nu sunt vedetele in top! Ele vin doar pe locul trei! In fine dupa umila mea parere.
Hai sa ne mai gandim o tura! Chiar asa ce avem noi pe locul intai si pe locul doi in top inaintea vedetelor?
Va las sa ghiciti!
Daca ati ghicit vine intrebarea de baraj! Cum facem sa le vindem ca sa iesim din criza?


Pe curand!

Did we inherit Aristotle through Muslims?

Ilinca Sandu
Did we inherit Aristotle through Muslims?
Interview with Sylvain Gouguenheim
Sylvain Gouguenheim (b. 1960) is a medievalist French historian. His book Aristote au Mont saint Michel, published in 2008, gave birth to intense disputes among historians. He considers that Europe, (in the period 5-800 AD) does not owe as much as it was believed to the Arab world and provides evidence of this. Shortly after its publication, the academic world split between his admirers and his opponents. The latter signed three petitions against the author who was declared an Islamophobe.
http://www.eurozine.com/articles/2010-05-11-dilemaabstr-en.html

Un nou concept...

Cotetzul Artistic...
in dezvoltare...

Guns'N'Roses la Bucuresti un spectacol cu surprize ...

Albumul din Stânga este în opinia mea cel mai reușit. Aduna aproape în mod exhaustiv toate piesele care mi-au atins sensibilitatea.

Sentimente indoite...

Concertul de aseara de la Romexpo al mult asteptatei formatii Guns'N'Roses mi-a produs o serie de mirari si emotii contradictorii.
Daca la inceput au fost huiduiti mai bine de o ora pentru prea marea intarziere ei totusi nu ne-au dezamagit si au aparut intr-un final pe scena.
In mod evident, intarzierea produs o dezamagire profunda in randul fanilor care satui de asteptat nu au parut sa fie la inceputul spectacolului la fel de entuziasmati ca atunci cand au trecut de portile de control.
Era trecut de ora 20 cand inca stateam la coada ca sa intram , printre sute de alti admiratori care, uluitor de cuminti asteptau sa isi ocupe locurile. Intarzierea intrarii in scena a celor de la Guns ne-a permis sa rezistam si la coada de la jetoane si la cea de la bauturi si in final chiar si la toaletele ecologice care solicitau din partea doritorilor o rabdare de fier, mai intai pentru a ajunge la ele si apoi pentru a putea intra. Dupa o lupta voiniceasca cu multimea, repet, deosebit de cuminte, cu mic cu mare ne-am gasit un loc in spatiu si am inceput partea a doua a luptei: asteptarea ...
Dupa parerea mea, asteptarea a fost prea lunga. Oamenii erau dezamagiti si cand in fine au aparut pe scena deja eram cu capsa pusa. Acest sentiment s-a disipat destul de repede lasand loc unor senzatii si sentimente noi dar indoite.
Auzisem inainte ca Axl Rose si-a pierdut vocea de odinioara si ca la Paris concertul a fost un fiasco. Insa eu nu am acceptat sa ma autosugestionez cu ganduri negative. Supriza a fost ca nu si-a pierdut vocea mai mult decat ma asteptam. Calitatea lui, spre deosebire de alti solisti, trebuie s-o recunoastem, este ca gratie tehnicii vocale indubitabile, a reusit sa isi controleze vocea pana la sfarsit. S-a produs clar o "eroziune" la nivelul corzilor vocale, dar cum el canta de zeci de ani suprasolicitand laringele, nici nu avea cum sa nu se uzeze.
La aproape 50 de ani, Axl Rose si-a jucat bine rolul sau in Romania.

Ce mult v-am asteptat!

In ultimii ani am primit o baie de muzica a unor artisti pe care ii asteptam de prea mult timp. In sfarsit au ajuns si la noi. Orice s-ar intampla, publicul ramane cuminte, ascultator, rabdator si indulgent pentru ca am obtinut aceasta bucurie gratie acestor calitati mai sus enuntate si cu multa truda as adauga.
Consider ca per total pretul corect al biletului a fost cel mic deoarece sonorizarea lasa foarte mult de dorit. Cei care au ales aceasta optiune nu s-au bucurat decat de un sunte corect dar la limita cu mediocrul.
Vocea lui Axl Rose era mult mai tare dozata ca instrumentele care au un rol magistral in piesele formatiei.
Solo-urile instrumentale au fost bune si s-au auzit mult mai bine.

Ajunsi in apropierea scenei am constatat ca nici in fata nu se auzea prea bine dar ca cei care ascultau din afara perimetrului imediat apropiat si care au privit din strada spatele scenei au avut aproape conditii mai bune ca cei care au platit pretul minim pentru concert.

Gata cu critica...
Evident ca muzica lor mi-a plăcut și îmi va place mereu, asta fără doar și poate. Ce m-a deranjat a fost sonorizarea. Așteptam un sunet și niște vibrații înălțătoare. Deși eram pregătita sa îmi iau zborul în orice moment, parca ceva ma trăgea in jos. Clar! Sunetul e de vina! Mi-am zis eu...Pentru mine, recunosc a fost o bucurie indoita deoarece asteptam cu nerabdare momentul culminant al serii care  parea sa nu mai vina. Si totusi...
Un punct pozitiv a fost ca Axl nu a vorbit mult si fara rost pe scena ca alti artisti. Nu a insistat nici asupra faptului ca stie ca se afla in Bucuresti, Romania nici nu si-a dat talente cu tenta politica. A fost decent, riguros cu munca pe care o presta si a dozat corect si vocea si aparitiile/ pauzele de pe scena. Pauzele nu au fost construite pe un timp mort sau pe tragere de timp ci pe solo-ri bine gandite si pregatite.
Tot show-ul a fost foarte bine construit si gandit de la prima nota pana la ultima.
Am avut parte de peste doua ore de Guns, mai mult decat putem spune despre alte trupe care dupa o ora au iesit de pe scena.

Cireasa de pe tort...

Cireașa de pe tort, după umila mea părere, a fost November Rain si gestul lui Axl Rose care m-a induiosat peste masura. S-a imbracat in tricolorul Romaniei, steagul nostru ii servea drept poncho. L-a imbracat si purtat cu gratie si mandrie ( cel putin de unde ma uitam eu asta vedeam). Un gest care a facut cat o mie de vorbe.
Uneori cuvintele nu isi au rostul. Iar gestul sau vorbeste de la sine.

In incheiere...

Deși concertul se anunța sa fie un fiasco, deși concertul părea inițial sa fie o mare dezamăgire... Un artist adevărat rămâne un artist adevărat. Nu putem sa ii atribuim lui toate minus-urile de care am amintit mai devreme. Deci, din punct de vedere obiectiv, spectacolul a meritat și prezenta noastră, și investiția dar mai ales așteptarea. 






 

Ce ati face daca ati afla ca strabunicul cuiva datoreaza familiei voastre bani?

Sa fie oare adevarat ce se povesteste la B1 TV despre o datorie a Germaniei fata de Romania?
Datorii morale stim cu totii ca ar avea mai multe tari insa ...
Ma intreb oare cum s-au dat disparuti acesti bani? Si de ce?
Incredibil! Romanul care scoate bani si prin taxa pe aer nu isi reclama banii inapoi?
Sau au fost returnati si dati disparuti?
Eu astept sa vad ce mai vuieste media pe aceasta tema chiar sunt curioasa.

De citit!

Romania Let's do it!

Add caption

Aceasta initativa laudabila imi aduce aminte de munca foarte interesanta a celor de la distrugeri.ro care se ocupa de patrimoniul arhitectural si natural al Romaniei... sau ce a mai ramas din el...
Ma bucur ca vad cum cei din jur se mobilizeaza in ciuda paraliziei in care supravietuieste tara si incearca sa faca tot ce ne-au promis administratiile locale si ministerele.
Cu totii stim ca daca lucrurile ar functiona asa cum scrie la carte nu ar fi nevoie de o astfel de mobilizare sociala pentru a obtine aceste drepturi de a trai in orase curate, cu arhitectura ingrijita si tot ceea ce tine de spatiile publice.

Pentru ca sunt optimista si pentru ca nu imi place sa fac politica voi multumi celor responsabili de autismul administrativ din tara pentru ca le-a dat acestor tineri, ne-a dat, o sansa sa fim impreuna pentru un scop atat de nobil si atat de important. Fara sa-si dea seama, autoritatile ne dau o sansa de a redeveni un popor puternic, stapan pe situatie si activ in toate domeniile in care el, Statul, refuza sa actioneze spre binele tuturor.

Felicitari tuturor celor care s-au mobilizat cu aceasta ocazie si in toate timpurile!
Ma voi alatura si eu in aceasta miscare in felul meu.
Toti cei care doresc sa participe fara a se inscrie neaparat in miscarea propriu-zisa, pot contribui prin a nu mai arunca deseuri pe strada, prin a respecta trierea de deseuri atunci cand primaria ne da ocazia si prin a face curat macar in perimetrul in care lucreaza si locuiesc.


P.S. Ii multumesc doamnei Doina Vella pentru fotografia postate pe site-ul www.distrugeri.ro in care lozinca "Hai Romania!" reprezinta chiar un semnal de alarma!

 

Dailymotion si ce mai gasim pe acolo...

Din cand in cand primesc legatura cu Dailymotion unde intalnesc tot felul de fenomene artistice culturale si ... URBANE ( dupa cum vedeti ma adaptez repede trendului).
Ultimul link este un exemplu de cum fac unii cetateni politica si mai ales cum inteleg ei diversitatea culturala si religioasa dar mai ales cum inteleg ei dreptul la exprimare.
Nu pot sa va impartasesc video-ul pe care l-am primit pentru ca ma scarbeste enorm, insa ar merita sa fie vazut pentru ca ne da un exemplu de ce nu se face!
Si i-as fi raspuns multe acelui individ dar macar atat tot i-as spune: prietene asta chiar nu se face!
In mare este vorba despre un conflict intre reprezentanta Rezistentei Republicane Christine Tasin si lumea intreaga. Lume care s-a revoltat atunci cand ea a incetat sa mai fie "politically correct" ( cine stie ce mai inseamna si asta) sau ipocrita si a zis in mare ca valorile islamului nu corespund celor franceze republicane.
"Sa fie oare adevarat? Cum este posibil?"
Individul de pe Dailymotion a proferat amenintari, a adus comentarii injurioase la adresa acestei cetatene cu un sentiment foarte puternic de impunitate. Oare Statul de Drept din Franta nu mai exista in ciuda aparentelor? Si cine face noile legi?

Pana sa ajung la sfarsitul interventiei mele de privitor uimit, va adaug adresa ei de site si va recomand sa-l cautati pe zorro al Dailymotion-ului cautant "tasin" in motorul de cautare de acolo.

http://0z.fr/OeZam

URBAN

DEX-ul este minunat!

URBÁN, -Ă, urbani, -e, adj. Care ține de oraș, privitor la oraș; orășenesc. ♦ Fig. (Despre atitudinea sau modul de comportare al cuiva) Care dă dovadă de urbanitate; politicos, civilizat. – Din fr. urbain, lat. urbanus.

URBÁN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de urbe; propriu urbei; de oraș; orășenesc; citadin. Construcție ~ă. Transport ~. 2) Care denotă politețe rafinată; caracterizat prin urbanitate. Atitudine ~ă. /urbain, lat. urbanus

URBÁN, -Ă adj. 1. referitor la oraș; orășenesc. 2. (fig.; despre atitudine, comportare) politicos, bine crescut, civilizat. (<>urbain, lat. urbanus)

URBÁN, -Ă adj. 1. Referitor la oraș, din oraș; orășenesc. 2. (Fig.; despre atitudine, mod de comportare) Politicos, amabil, binecrescut. [<>urbanus < urbs – oraș, cf. it. urbano].

URBÁN adj. orășenesc, (livr.) citadin, (înv. și reg.) târgoveț. (Populație ~.)

URBÁN adj. v. binecrescut, civilizat, manierat, politicos.

urbán adj. m., pl. urbáni; f. sg. urbánă, pl. urbáne

In scrierile din ultima vreme dau mereu peste cuvantul urban, "povesti urbane", "aventuri urbane"... etc.

Urban este mai mult de tot ce este mentionat in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane este un fenomen! Deduc ca incitarea la a fi "urban" este o incurajare de a deveni corect, respectuos, reverentios, manierat... si totusi cand ma gandesc la omul urban de azi nu regasesc aceste caracteristici. Locuitorul orasului a devenit din ce in ce mai autist adica, indiferent fata de cei care il inconjoara. Noul trend ar fi o strigare de ajutor pentru a reda orasului si orasenilor trezirea la ce presupunea din punct de vedere etimologic cuvantul urban.

Pe vremuri oamenii de la oras erau considerati cu un pas inainte in primul rand pentru ca erau mai aproape de nou, de actiune si erau inzestrati gratie educatiei cu un corset de bune maniere care le tinea in frau un set de porniri care "nu se faceau" in public.

Azi, regasesc mai degraba in comunitatile mici acest comportamen, pudic, cuminte si atent.

Ce inseamna acest urban pentru noi astazi?

Cred in continuare ca incitarea la a fi urban este o chemare spre mai bine sau ce numeam pana acum un comportament civilizat.

CIVILIZÁT, -Ă, civilizați, -te, adj. 1. Care are o cultură și o tehnică înaintată, care a ajuns la un nivel superior de civilizație, la un standard de viață ridicat. 2. Care este manierat, politicos. – V. civiliza. Cf. fr. civilisé.

CIVILIZÁT, -Ă adj. 1. ajuns la un nivel corespunzător de civilizație. 2. (fig.) manierat, politicos. (<>

CIVILIZÁT, -Ă adj. 1. Ajuns la un nivel corespunzător al civilizației, care duce o viață de civilizație. 2. (Fig.) Manierat, politicos. [< civiliza].

CIVILIZÁT adj. 1. v. dezvoltat. 2. v. binecrescut.

Civilizat ≠ necivilizat

CIVILIZÁ, civilizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni civilizat – Din fr. civiliser.

A CIVILIZÁ ~éz tranz. A face să se civilizeze. /civiliser

A SE CIVILIZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre colectivități) A atinge un nivel înalt de dezvoltare (materială și spirituală); a deveni dezvoltat sub toate aspectele. 2) (despre persoane) A căpăta deprinderi de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se ciopli; a se șlefui; a se cizela. /civiliser

CIVILIZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni civilizat. (<>civiliser)

CIVILIZÁ vb. I. tr., refl. A duce (un individ, o formație socială) la civilizație, a face să devină sau a deveni civilizat. [<>civiliser].

CIVILIZÁ vb. 1. (rar) a (se) umaniza. (A ~ un trib sălbatic.) 2. a se cultiva, a se rafina, a se stila, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se cizela, a se subția, a se șlefui, (înv. fig.) a se roade. (S-a mai ~ și el un pic!)

A (se) civiliza ≠ a (se) îndobitoci, a (se) sălbătăci

Oare spre acest tip de individ urban sa fie vorba?

Cine sunt oamenii de la oras astazi? Care este distanta intre ce ar trebui sa fie conform acestor doua definitii si ce sunt ei in realitate? Cum sa astupam acest gol imens sapat de timp si de "noile" standarde comportamentale actuale din Romania? Corespunde omul urban autohton cu cel din alte locuri? Mai exista numitori comuni?

Sunt intrebari pe care mi le pun in fiecare zi ... raspunsul este in continuare asteptat cu mare interes.

A Jacques Brel...

La vie est une bougie qui se consomme peu à peu selon la force du vent.

Faut-il consommer cette énergie divine ou la préserver?

Je me suis souvent demande comment et pourquoi les grandes flammes se sont éteintes trop tôt.

Je me pose souvent cette question en ce qui concerne Jacques Brel. En le regardant dans les quelques archives qui restent de lui j’ai essayé de décrypter les messages caches de la vie. J’ai essaye de deviner la réponse au pourquoi.

Peut-on user de notre génialité innée très longtemps? L’histoire des grands artistes nous donne une réponse négative à cette question.

La plupart ont disparu très tôt, d’autres ont choisi de quitter la scène et se retirer loin du regard indiscret du public.

J’aimerais leur demander ce qui les a déterminés de choisir le silence. A quel point de leur vie ont-ils réalisé que s’ils consommaient encore un brin d’énergie vitale ils allaient disparaitre comme leurs confrères et que peut être fallait-il se retirer avant qu’il ne soit trop tard.

Mais ceux pour lesquels nous avons construit un piédestal, sont ceux qui sont allés jusqu’au bout de la lumière en défiant la mort qui a vaincu. Elle vainc toujours hélas.

Ils ont sacrifié leur vie au service de leur don et nous ont légué sans aucun doute, les plus grands chefs d’œuvres de l’humanité.

Je dédie ce soir un instant à Jacques Brel car c’est sa musique qui m’a inspirée a rompre le silence de mon questionnement personnel.

Il y a un temps pour la parole/ Exita un timp pentru cuvant

Nous nous croyons humilies par la tournure du temps dans lequel nous vivons. Nous pensions avoir appris pour rien. Mais nous nous rendons compte que c’est justement en sentant le manque de ce que nous croyons necessaire que nous apprenons ce qu’important signifie.

Nous creons en temps reel des oeuvres que nous laissons derriere nous sans aspirer aux richesses que les avares nous ont nie. Ils ont cru nous reduire au silence alors que nous fleurissons comme des plantes rares dans le desert sec de la conscience. Ce ne sont pas les richesses qui nous font bien vivre heureux mais le sang qui coule dans nos veines et l’heritage spirituel qui font notre fortune.

Tu gagnes bien ta vie... est-ce que tu es heureux pour autant?

Ne consideram umiliti de intorsatura pe care o ia timpul in care traim. Credem ca am invatat degeaba. Dar ne dam seama ca tocmai pentru ca simtim lipsa lucrurilor pe care le consideram necesare invatam realmente ceea ce inseamna cuvantul "important".

Noi cream in timp real operele pe care le lasam in urma fara sa aspiram la bogatiile pe care avarii ni le-au negat. Au crezut ca ne pot reduce la tacere in timp ce noi inflorim ca niste plante rare in desertul uscat al constiintei. Nu sunt bogatiile care ne permit sa traim fericiti, sangele care curge in venele noastre si mostenirea spirituala sunt adevarata noastra avere.

Iti castigi bine viata... inseamna asta oare ca esti fericit doar cu atat?

Tudor Gheorghe din nou la Sala Palatului

Menestrelul care a incantat publicul Teatrului National din Craiova in 1969, revine cu un concert solo impreuna cu chitara si versurile cele mai pure ale poeziei romanesti.
In 1969 un tanar actor cu chitara sa reusea performanta de a tine nemiscata o sala plina timp de doua ore. De atunci marca inconfundabila care l-a consacrat pe Tudor Gheorghe, il urmareste an de an in sute de spectacole. Recita si canta muzicalitatea versurilor unor poeti de care este indragostit, considerand ca este cea mai buna cale de a pastra legatura intre lirismul marilor poeti si sufletul romanilor intr-o societate in permanenta schimbare.
In 41 de ani de cariera, Tudor Gheorghe a vazut lumea in schimbare, dar a avut credinta intima ca o parte din noi nu poate fi schimbata niciodata. Ceea ce a insufletit poezia romaneasca si a dainuit timp de veacuri, ceea ce a miscat sufletele cititorilor si a permis traducerea simtirilor in versuri, acest lucru se regaseste in fiecare dintre noi, indiferent de perioada in care traim. In acea particica din noi au ecou si versurile lui Mircea Micu, un poet care conform spuselor lui Tudor Gheorghe, a fost pe nedrept neglijat.
Ajungand la perfecta maturitate artistica, Tudor Gheorghe si-a dorit sa-l readuca in lumina constiintei publicului romanesc, pe Mircea Micu, a carui poezie in stare pura se imbina perfect cu acordurile unei chitari.

Tudor Gheorghe si-a tinut promisiunea de a ne surprinde inca o data. Dezgolit de orice fel de acompaniament instrumental, Menestrelul din 1969 s-a intors, mai viu ca niciodata, impreuna cu o chitara, versuri si sufletul mereu tanar. Sala Palatului s-a umplut ca de obicei facand un gest mai rar intalnit la romani. Au omagiat un artist complet inca in viata prin fidelitate, aplauze, zambete si uneori chiar si prin tacere.

Daca aveti ocazia, mergeti sa vedeti, sa ascultati si sa va lasati incantati.
Concertul este un adevarat balsam care ne readuce in timpul in care romanii mai "petizau".

Expozitia "Distrugeri", la Muzeul Taranului Roman

O expoziție la care trebuie neapărat sa va opriți este defapt un semnal de alarma. Organizatorii va invita sa priviți și sa meditați asupra unei serii de fotografii intitulate sugestiv “distrugeri”. Expoziția ne amintește ca limita foarte subțire dintre bijuteriile arhitecturale cu care se mândrea Bucureștiul și un gol imens marcat de indiferenta este pe punctul de a se sublima. Ce am mai putea salva azi din patrimoniu va deveni un mit al trecutului dacă nu reacționam acum! In alte cuvinte: sunt din ce în ce mai multe case, monumente istorice care dispar din cauza ignorantei și a delăsării. Daca ne dorim ca urmașii noștrii sa poată vedea aceste frânturi ale istoriei, azi muribunde, este nevoie de mai multa implicare.
Daca doriți sa susțineți moral proiectul reducând un pic din neapasare sau dacă doriți sa va implicați în lupta pentru salvarea caselor monument-istoric, puteți începe prin a vizita expoziția de la Muzeul Țăranului Roman, deschisa în noaptea muzeelor și pana la sfârșitul lunii mai.

La propunerea unei prietene a blogului

Informatii generale pentru cei care isi doresc sa comenteze pe blog

V-as fi recunoscatoare daca ati evita raspunsurile violente.
Ceea ce se posteaza aici sunt fie gandurile mele, fie subiecte pe care le postez pentru a fi dezbatute sau asupra carora am putea cu totii medita.
In cel de-al doilea caz, nu incurajez pe nimeni sa faca nimic, nici sa paraseasca tara, nici sa ramana, nici sa isi schimbe viziunea asupra lumii...etc.
Pur si simplu sa mediteze asupra reflectiilor celor din jur.
Nu este un jurnal televizat asa ca daca cumva informatiile sunt gresite, este posibil sa fie vorba de un scurt circuit al sistemului de transmitere a informatiilor in masa.

Va multumesc!

in Dilema...

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/l-am-mo%C5%9Ftenit-pe-aristotel-prin-musulmani-interviu-cu-sylvain-gougue

Asa ca de Pasti...

Sarbatorile mari sunt in general un moment de reculegere dar si un moment de resetare a ritmului nostru interior pentru al aduce la nivelul vibratiilor bune. Pentru unii, aceasta fraza nu are nici cel mai mic sens. Si totusi...
De fiecare data romanul inca credincios sau spiritual isi propune sa fie mai bun, se dedica in intregime pregatirii bucatelor conform datinelor si cu mare speranta ca de atunci inainte ii va fi mai bine, se inconjoara cu persoane dragi. La noi la romani, inca mai gasim astfel de gesturi curate care se pierd putin cate putin. Uneori se pierd pana la urmatoarea mare sarbatoare cand ne resetam din nou ritmul interior.
Unde se duc aceste momente curate? Se pierd pe masa garnisita cu bucate? Sau poate se pierd din momentul in care se termina sarbatoarea si reintram in ritmul frenetic de zi cu zi?
De ce oare la noi totul este trecator? Momentele de liniste, strazile asfaltate, gandurile bune, curatenia, micile dragalasenii cu care ii intampinam pe cei din jur, sunetul greierilor...
Trecem din epoca in epoca tot promitand solemn ca urmatoarea va fi mai buna. Trecem din etapa in etapa a vietii promitand mereu ca de anul viitor vom pune bani de-o parte, vom face copii, vom petrece mai mult timp cu cei dragi, vom deveni ecologici, vom merge mai mult in parc, vom renunta la tutun, cafea, mancarea grasa, vom construi spitale si aziluri de batrani...
Tot asa pana in ziua in care devenim noi insine batrani si nu mai avem ce promite si mai ales cui... pentru ca nu am facut copii, copii altora ignora faptul ca existam, azilele nu s-au inmultit si nu are cine sa ne ajute, spitale tot aceleasi sunt , la fel de triste... Si noi la fel, dar mai batrani, mai grei, mai moi, mai fragili, mai singuri...
Daca ar fi sa ne propunem ceva cu ocazia sarbatorilor ar poate sa fim mai putin egoisti. Daca facem un bine pentru cei de azi poate ca binele ne va urmari si pe noi in clipele de apoi. Ce-ar fi daca am inceta sa ne propunem teluri pentru maine si am incepe sa le cladim de azi? Totul ar incepe prin a suna o lista intreaga de oameni dragi pentru a le spune ca ii iubim, apoi am merge sa punem o floare la cimitir pentru cei gratie carora suntem azi pe pamant, am continua cu o vizita obligatorie la batranii nostrii, la care amanam mereu sa ne ducem. Mai este timp.
Am vazut cum se sting prea multe lumini in jurul meu. Am hotarat sa nu fac ceea ce fac ceilalti pentru ca imi dau seama ca viata trece prea repede. Si daca scriu aceste cuvinte, este poate pentru ca imi doresc sa nu ratati nici voi trenul vietii.

Proiectele continua, este bine sa avem teluri. Hai sa le incepem de azi pentru a le putea continua maine si pentru a reusi sa prindem si roadele de pe urma muncii noastre de-o viata.

A fi crestin cred ca inseamna in primul rand a fi natural, sincer, deschis, darnic si intelept.
Va doresc ca Sfanta Lumina Pascala sa va arate drumul cel bun catre implinirea sufleteasca!
Hristos a Inviat!

Evanghelia dupa Pilat

Cinci spectacole jucate in Romania si sapte carti aparute in limba romana! Aceasta este dovada ca autorul francez Eric-Emmanuel Schmitt se bucura de un mare succes la noi in tara.

In acest sfarsit de saptamana a avut loc la Muzeul Satului lansarea insorita a volumului Evanghelia dupa Pilat aparuta in colectia pe raftul Denisei la Humanitas Fiction.

In timp ce la teatrul Bulandra se joaca piesa Oscar si tanti roz dupa Eric-Emmanuel Schmitt, in curtea muzeului satului se lanseza un roman al aceluiasi autor. Ce dovada mai buna a prezentei lui Schmitt in Romania? Evanghelia dupa Pilat incepe cu fraza urmatoare: Peste cateva ore vor veni sa ma caute. Asa va face si publicul romanesc care va avea curiozitatea sa descopere noul roman lansat la editura Humanitas.

Curaj, indrazneala si virtuozitate. Acestea sunt trei dintre cele mai intalnite cuvinte pronuntate de critici. Desi romanul promite a fi tulburator si emotionant poate fi in acelasi timp la limita scandalului. De ce? Pentru ca Iesua din Nazareth vorbeste in prima parte a cartii la persoana intai, apoi asistam la o criza de constiinta a lui Pilat. Pentru curiosi dar si pentru fani, cartea va asteapta pe rafturile librariilor alaturi de celelalte carti din seria de autor propuse de Humanitas

In curand la Humanitas!

SCANDALEUSES PRINCESSES, semnat de Philippe Delorme

Despre Barbara...

In 1930 se nastea la Paris Monique Andrée Serf, cunoscuta de public sub numele Barbara.
De atunci au trecut 80 de ani si inca ne mai amintim de Barbara.
Nu cred ca acest personaj mai are nevoie de introducere. Este suficient sa-i ascultam vocea pentru a ne da seama cum a reusit sa fascineze publicul francez si nu numai.

In 1997 o stea a cazut.
Nu ii vom purta doliu insa ii vom asculta mereu melodiile care au consacrat-o.

RIP.

Gandul zilei...

Nu este nevoie sa fii extremist, nici socialist, nici nationalist, nici cu unii sau cu altii, nici ai unora sau ai altora ci pur si simplu sa te iubesti pe tine , sa-i respecti pe ceilalti si sa pretuiesti tara in care te-ai nascut... de aproape sau de departe!

Un moment de Fitness cu Jacques de Decker sau un belgian la Bucuresti....

Un parcurs impresionant si o viziune a lumii a unui intelectual care a ajuns sa fie surprins de Romania. Astfel am putea incepe calatoria in luime lui Jacques de Decker.
Jurnalist, profesor si scriitor de 16 ani vine in Romania si se simte ca acasa.
Piesa Fitness care este jucata de Teatrul de comedie de un an ii apartine si cu o modestie iesita din comun spune ca actrita Mihaela Teleoaca si regizorul piesei Mihai Bisericanu il fac sa para genial.

Piesa a pornit de la intalnirea sa cu o studenta care i-a cerut sa ii imprumute o carte din biblioteca sa pentru a pune in scena o piesa de teatru. Aceasta a mai mentionat ca si-ar dori o piesa fizica. In cael moment de Decker a hotarat sa croiasca el insusi o piesa dupa chipul si asemanarea studentei sale. Asa a aparut Fitnes un one woman show care a avut mult succes in Romania. Conform autorului societatea romaneasca este mai bine pregatita sa primeasca piesa decat cea belgiana.
Dac-ar fi sa scrie un articol de critica teatrala in care de Decker este specializat el ar exclama in titlul articolul piesei Fericire! Fericire! Fericire!!! Piesa sa, lafel ca si filmele lui Charlie Chaplin provoaca doua emotii opuse: publicul rade in hohote si este in acelasi timp coplesit de plans.

Daca aveti curiozitatea sau nevoie sa intrati in contact cu propriile emotii va sfatuiesc sa cautati creatiile lui de Decker.
Acestea se fla fie publicate fie transpuse pe scena de Teatrul de Comedie din Bucuresti.