Legaturi

Legaturi
Ilinca Sandu

Monday, November 22, 2010

Lansare DVD Makovei Digital Art- Editura Vinea


Forme fluide...
 irepetabile creaţii ale unei gândiri unice
 un studiu născut de o sensibilitate extravaganta, moderna si revoluţionara.
Nicolae Macovei da naştere unui univers paralel, complex si abstract.
Este vorba de reprezentări grafice ale unor metafore, unor probleme existenţiale născute din lupta interioar, a care in timp se metamorfozează si dau naştere altor forme noi.

Indicibilul capata o noua dimensiune si culoare gratie măiestriei autentice al unui novator prin excelenta. Cei care vor lua acest Pachet DVD cu lucrarile domnului Macovei vor avea cateva surprize pe care nu le voi divulga. Insa pot sa spun ca pe langa studiul grafic in sine veti intalni si alte fete ale lui Nicolae Macovei pe care poate nu le cunoasteti inca.

Domnul Macovei si cu mine avem in comun încercarea de a exprima lucrurile condamnate la inefabil. Aceasta tentaţie ne-a si permis sa ne intelegem trăirile si legătura cu domeniul creaţiei in toate formele sale. Eu mă străduiesc sa transform sentimentele si trăirile in cuvinte pentru ca mesajul sa atingă in acelaşi timp si mintea si sufletul in timp ce Nicolae Macovei si-a găsit o portiţa pentru a penetra in aceste lumi gratie privirii, in cazul domniei sale cuvintele sunt de prisos.

 Insa numai privirea unui artist dotat cu o sensibilitate pronunțată poate sa înțeleagă pe deplin operele domnului Macovei. Asta nu înseamnă ca lucrările sale se adresează unei elite. Dimpotrivă, ele sunt accesibile tuturor, însă interpretările pot lua noi si diverse înțelesuri în funcție de privitor.

Tot ce veţi găsi in acest pachet DVD pe care artistul Nicolae Macovei împreuna cu editura Vinea ni-l prezintă astăzi este rezultatul  unei căutări neîntrerupte și esența în imagini a unei experiențe de-o viata în domeniul artei si a frumosului al unui artist autentic.

Voi incheia prin a multumi domnului Nicolae Macovei pentru deosebita bucurie si onoare pe care mi-a facut-o invitandu-ma sa contribui la acest eveniment cu un mic exercitiu de admiratie.
Ilinca SANDU
19.11.2010

Saturday, November 20, 2010

Galele APLER 2010

Cea de-a XII-a editie a galelor APLER a avut loc intre 11 si 13 Noiembrie in deja consacrata Casa a Tineretului din Campina. La evenimentul organizat de Asociatia Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania au venit din toate colturile tarii atat membrii asociatiei cat si invitati din domeniul culturii.  Au fost decernate premiile anuale pentru cea mai buna Revista, Editura anului, Premiul Cezar Ivanescu acordat pentru autorul anului 2009, Premiul Dan Alexandru Condeescu pentru critica literara, Premiul pentru Jurnalism Cultural dar si Diploma de onoare in memoriam Constantin Radu.
In prima zi a Galelor APLER membrii asociatiei au fost invitati la Casa Municipala de Cultura „Geo Bogza” din Campina pentru a discuta despre Proiectul de Crestere a Competitivitatii Economice prin Orientarea Profesionala, Calificarea si Recalificarea Persoanelor Angajate din Sectorul Editorial.
Tot in prima zi a galelor s-a acordat si diploma de onoare in memoriam Constantin Radu, scriitorului George Vulturescu.
In cea de-a doua zi a Galelor APLER a fost organizate vizite in trei locuri in care cultura este la ea acasa: Galeria de arta MAV art unde sunt expuse lucrarile sculptorului Alfred Dumitriu (proprietarul galeriei), Castelul Juliei Hasdeu din Campina, un loc de memorie, reculegere si impregnat de o inalta valoare spirituala; si casa memoriala „Nicolae Grigorescu”.
A XII-a editie a Galelor APLER s-a incheiat cu festivitatea de premiere care a avut loc la Casa Tineretului din Campina in prezenta  membrilor asociatiei si a invitatilor lor.
Membrii juriului au fost pentru al treilea an consecutiv, profesorul universitar Mircea Muthu, scriitor dar si presedintele juriului, profesorul universitar Vasile Spiridon, Radu Voinescu scriitor si critic literar si Dorana Cosoveanu, critic de arta. Aflati in ultimul an de mandat in functia de membrii ai juriului au hotarat sa decerneze premiile pentru activitatea literara si publicistica pentru anul 2009 lui Gherasim Rusu Togan, pentru critica literara, revistei Hyperion din Bacau condusa de Gellu Dorian si lui Leo Butnaru pentru scriitorul anului.  Premiul pentru editura anului a fost inmanat Editurii Academiei Romane care a publicat peste o suta de volume in anul 2009. Iar premiul pentru Graficianului de carte al anului nu a fost acordat din lipsa de participare. In finalul galei, Ion Tomescu, presedintele asociatiei APLER  i-a acordat premiul pentru Jurnalism Cultural omului de radio Valentin Talpalaru din Iasi.

Tuesday, November 16, 2010

Citatul zilei...

"God is a concept by which we measure our pain. You're born in pain. Pain is what we are in most of the time, and I think that the bigger the pain, the more God you look for."
JOHN LENNON

Saturday, November 13, 2010

Casa Memoriala Nicolae Grigorescu-Campina




Castelul Juliei Hasdeu- Campina





Galele APLER


Cea de-a XII-a editie a galelor APLER a avut loc intre 11 si 13 Noiembrie in deja consacrata Casa a Tineretului din Campina. La evenimentul organizat de Asociatia Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania au venit din toate colturile tarii atat membrii asociatiei cat si invitati din domeniul culturii.  Au fost decernate premiile anuale pentru cea mai buna Revista, Editura anului, Premiul Cezar Ivanescu acordat pentru autorul anului 2009, Premiul Dan Alexandru Condeescu pentru critica literara, Premiul pentru Jurnalism Cultural dar si Diploma de onoare in memoriam Constantin Radu.
In prima zi a Galelor APLER membrii asociatiei au fost invitati la Casa Municipala de Cultura „Geo Bogza” din Campina pentru a discuta despre Proiectul de Crestere a Competitivitatii Economice prin Orientarea Profesionala, Calificarea si Recalificarea Persoanelor Angajate din Sectorul Editorial.
 Tot in prima zi a galelor s-a acordat si diploma de onoare in memoriam Constantin Radu, scriitorului George Vulturescu.
In cea de-a doua zi a Galelor APLER a fost organizate vizite in trei locuri in care cultura este la ea acasa: Galeria de arta MAV art unde sunt expuse lucrarile sculptorului Alfred Dumitriu (proprietarul galeriei), Castelul Juliei Hasdeu din Campina, un loc de memorie, reculegere si impregnat de o inalta valoare spirituala; si casa memoriala „Nicolae Grigorescu”.
A XII-a editie a Galelor APLER s-a incheiat cu festivitatea de premiere care a avut loc la Casa Tineretului din Campina in prezenta  membrilor asociatiei si a invitatilor lor.
Membrii juriului au fost pentru al treilea an consecutiv, profesorul universitar Mircea Muthu, scriitor dar si presedintele juriului, profesorul universitar Vasile Spiridon, Radu Voinescu scriitor si critic literar si Dorana Cosoveanu, critic de arta. Aflati in ultimul an de mandat in functia de membrii ai juriului au hotarat sa decerneze premiile pentru activitatea literara si publicistica pentru anul 2009 lui Gherasim Rusu Togan, pentru critica literara, revistei Hyperion din Bacau condusa de Gellu Dorian si lui Leo Butnaru pentru scriitorul anului.  Premiul pentru editura anului a fost inmanat Editurii Academiei Romane care a publicat peste o suta de volume in anul 2009. Iar premiul pentru Graficianului de carte al anului nu a fost acordat din lipsa de participare. In finalul galei, Ion Tomescu, presedintele asociatiei APLER  i-a acordat premiul pentru Jurnalism Cultural omului de radio Valentin Talpalaru din Iasi.

Wednesday, November 10, 2010

Intrebari in toiul noptii

Meditez la conditia artistului, la ceea ce isi doreste sa fie, ceea ce poate sa fie, ceea ce este lasat de societate sa fie...
Ce este un artist?
Eu cred ca un artist este un om cu o sensibilitate pronuntata care sfideaza timpul si regulile ca sa isi faca loc pentru o urma de speranta si de indoiala. Artistul este un om care nu ia nimic de bun si relanseaza mereu alte si alte intrebari pe care le lasa sa se coaca in spiritul lui si ale caror raspunsuri sunt lasate la macerat si apoi la decantat.
Din idei si trariri cultivate cu multa empatie el descopera esenta lucrurilor si incearca sa le redea spre admiratia celorlalti dar si spre meditatie.
Artistul este cel care are curajul de a se lasa pe mainile inspiratiei cu riscul de a fi inteles gresit sau chiar neinteles, tradat, furat sau criticat, nimicit de societatea si de-ale sale valori impuse de cei care nu au habar.

Nu demult cineva a incercat sa imi explice ce slab este rodul inspiratiei unui artist pe care il intalnisem.
A fost acuzat de diletantism si comparat cu alte mari genii din bransa si nimicit in cateva cuvinte dure de cineva care parea convins ca este in masura sa critice si sa arate cu degetul pentru ca frecventeaza mediul artistic de cativa ani de zile.
Am fost uimita sa aud cum cu atata vehementa este pus la pamant artistul care incerca prin simpla lui prezenta printre specialistii de profil sa aduca ceva personal. Eu mi-am zis ca daca ar fi asa de simplu sa ne punem toti sufletul pe tava in incercarea de a impartasi cu restul lumii tainele pe care le aflam in momentul creatiei, am avea cu totii macar acest merit al curajului si al incercarii. Nu cred ca asta inseamna ratare.
Cine suntem noi sa judecam atat de aspru pe cineva care iese in lume cu lucrarile sale atunci cand noi nu indraznim sa facem acelasi lucru?
Nu spun ca cei care critica nu au talent, sau ca nu au poate dreptate. Spun doar ca atata timp cat nu te pui in pielea personajului criticat, macar o data sa iesi inainte cu o carte, un tablou, o sculptura, un spectacol, o compozitie... este foarte greu si nedrept in acelasi timp sa arati cu degetul si sa consideri ca detii adevarul absolut despre creatia altuia.

Este poate si un joc psihologic. Unii cred ca tot repetand cuiva ca este nul el o sa si devina nul prin simpla repetitie. Este posibil ca acesta sa fie destabilizat insa sa nu uitam ca artistul chiar si cel mai modest dintre ei, a avut forta si curajul sa se prezinte printre semenii sai si sa le arate rezultatul inspiratiei sale.
Or, in acest caz se presupune ca nu este intr-atat de slab incat sa cedeze presiunii celor din jur care au mereu opinii.
Este evident ca functionam prin retele mici si mari si ca tot invartindu-ne in ele cu operle noastre cu tot, in timp putem sa primim recunoasterea meritelor noastre sau nu. Insa nu stiu daca este cazul sa vorbim de esec. De pilda Van Gogh a devenit celebru dupa moartea sa. Pentru el recunoasterea post-mortem nu mai inseamna nimic insa inseamna ceva pentru teribila injustitie care i s-a facut in perioada in care traia.

Artistul poate fi vesnic sau efemer fie ca operele sale sunt rezultatul unei meditatii profunde sau pur si simplu exorcizarea demonilor din trecutul sau, trairi intense sau rezultatul unui delir pasager.
Meritul culturii clasice, conservatoare, patrimoniale era ca gratie ei, in timp doar operele magistrale ale omenirii ramaneau in memoria colectiva a umanitatii. Astazi este foarte greu sa ne dam seama cum cei care sunt in topul preferintelor (excelenti sau mediocrii) vor reusi sa urce panta timpului si sa devina nemuritori.
Cine va castiga lupta cu timpul? Banii? Talentul? Geniile ca rezultat al criticilor mediocrii? Sau artistii tacuti din umbra care inca nu au fost descoperiti?

Tuesday, November 9, 2010

Ecoul




Inima imi bate fara ecou
Intr-o lume in care oamenii nu se mai roaga
Dezradacinati parca de casa lor draga
Si aruncati intr-un cavou

Lumina alba nu ne mai inconjoara
Si ingerii se-arata tot mai rar
Sufletele reci ne omoara
Si asteptam ecoul in zadar

Un inger din trecut ma cheama
Doar el se poate sa ma fi auzit
Din vizul rece el m-a trezit
Si-apoi a disparut in lumina diafana.

A fost un gand aruncat in eter
Pentru ca zeii din inaltimile celeste
Sa se aplece peste visul meu efemer
Si sa vada ca iubire nu mai este.

Dupa zece ani





Stiai tu atunci cand aveai parul balai
Ca noptile nu vor mai fi pentru mine
Ceea ce tu ai fost candva... un rai
Din paturi albastre de stele?

Stiai tu atunci cand ma priveai
Si se scalda luna in negura pupilelor tale
Ca din calendar va disparea luna Mai
Si diminetile de iarna imi vor fi reci si brutale?

Doar buzele fierbinti mi-erau martori
Desigur ca nu ai stiut toatea acestea...
Nu m-as mai fi trezit nicicand in zori
Dac-ai fi aflat poate c-atunci s-ar fi terminat povestea

Desigur c-au fost multe lucruri nespuse
Si ani pierduti in tacere
Poate zeci de alte femei seduse
Si mii de lacrimi de durere

Sau poate ma-nsel spunand c-au fost triste
Poate ele nu sunt ca si mine
Poate ele au fost scoase din reviste
Croite special pentru tine

Poate cu timpul tu ai aflat si alte secrete
Ce numai o viata intens traita ti-ar fi putut da
Dupa zece ani din ale mele regrete
Tu nu ai mai avut ce regreta

Karma

De fiecare data cand un vis mi se-mplineste
Ca un raspuns de apoi al rugilor mele
Stiu ca pentru a trai momentul
A trebuit sa trec prin multe clipe grele.

Timpul ce trece ma nelinisteste
Pentru ca vreau sa fiu tot ce pot sa fiu
Pronunt dorinta care mi se-ndeplineste
Si-apoi incep din nou sa scriu

Au fost momente de ratacire
Dar si cele in care m-am rugat
Au fost si bune dar si rele
Pe drumul pe care l-am luat.

Au fost momente tainice si karma
Atunci cand oameni simpli in ghizi s-au transformat
Dandu-mi in dar pentru suflet hrana.
Si-apoi in valurile involburate ale vietii
In fata marii de griji s-au predat.

Am mers peste mari si tari
Ca sa te intalnesc candva
In cel mai nebanuit dar firesc
Loc pentru a te afla.

Si intr-o zi ca aceasta anodina
Desi nu stiam c-ai sa vii
M-am imbracat in zambet si lumina
Mi-am deschis poarta inimii.

Si-atunci cand era sa-nchid primul manuscris
Vrand sa o iau de la inceput
A fost totul parca iesit dintr-un vis
Din lumea larga tu ... ai aparut.

Lumina luminilor stinse



                          
Un inceput de drum inseamna nenumarate mistere
Pe care urmeaza sa le desoperim in tipul de apoi
Cu fiecare pas castigam o avere
Ca mai apoi sa o lasam sa creasca in noi.
O carte are si ea o poveste
Pe care o scriem fara sa stim
Doar timpul ne poate da de veste
Ca fiecare drum strabatut este o cale scrisa de destin.
Se spune ca in viata nu e chip sa facem cunostinta
Cu feti frumosi din basme imparatesti
Avem o educatie si o constiinta
Cu care deslusim mii si mii de povesti.
Lumea ne-invata sa croim poteci
Dar nu ne spune cum sa ne-mpacam cu soarta
Pierim luand cu noi pe veci
Cheia cu care am deschis poarta.
As vrea sa cred ca nu-i nimic intamplator
C-aievea-s toate ce visez
Si-atunci cand va fi sa mor
Sa fi lasat in urma o lume tot ce acum creez.
As vrea sa stiu ca lumea de apoi
Ma va primi cu bratele deschise
Atunci cand voi privi cu ochii goi
Lumina luminilor stinse.

Magul dintre cărţi

A fost odată ca niciodată un mare târg de cărţi
Orânduite cu mare grijă pe etajere
Privind vizitatorii cum treceau şi se opreau în tăcere.
Uneori câte un vizitator cutezător întreba de câte o poveste
Despre care el auzise vorbindu-se mai mult
Atingea învelişul de carton şi răsfoia câte o filă să vadă în interior ce este.
In târg erau multe standuri viu colorate care chemau oamenii să zăbovească
Erau zâne fermecate care se opreau zâmbind să-ţi povestească
În vuietul peregrinării puteai adesea să-ntâlneşti
File albe dar şi cărţi colorate
Cu toate aşteptau sa fie luate şi să le iubeşti.
Să fie puse într-o casă mare, apoi citite şi ascultate...
Aşa e-n târg! Nu toate cele frumos îmbrăcate aveau şansa să ajungă
În mâinile unui proprietar a cărui tristeţe să-o alunge.
Timp de câteva zile aveau norocul să fie expuse
Pentru ca mămicile, bunicele şi fetiţele să fie seduse.
Erau şi cărţi pentru băieţi
Cu desene mari pe coperţi
Dar si din acelea serioase din care desenul se furişase.
E zarvă mare în târg se ştie
Oricine ar vrea s-apară pe stand cu o carte
Mândru să iasă în faţă
Să se prezinte cu dulceaţă
Şi să îţi spună tot ce ştie,
Ce a scris în ultimul an
În spatele unui birou sau stând pe-un divan
Întinzându-şi talentul cu cerneală pe zeci sau sute de coli de hârtie.
Din încăperile mari, somptuoase,
Puteai adesea să găseşti
Şi colturi mici întunecoase
Unde un cărturar de seama puteai să-ntâlneşti.
Aşa mergând prin colturile cele fără chip
Vedeam stând calm de un stand sprijinit
Un mag parcă din alt veac venit
Care m-aştepta cu o carte în mână
Ar fi fost trist ca în acea săptămână
La el să nu mă fi oprit.
Privea cu ochi mari şi mâhniţi văzând cum lumea trece
Pe lângă cărţile atent selecţionate
Despre tot ce-i mai frumos în lume
Cu învelişurile îmbietoare şi viu colorate.
Eu m-am oprit să văd ce mai e nou,
Căutând o carte cu privirea,
Nu am văzut-o, parcă dispăruse
Şi-atunci mare-mi fu uimirea,
Să văd cum magul luminat din fundul standului unde cărţile zăceau sute
Se-apropie timid spre mine
Şi mă întreabă ce caut? Poate sa m-ajute?
Mă uit spre el, nu ştiu ce să-i răspund,
As vrea să fug şi să mă ascund
Poate m-am înşelat căutând
Mă uit la nume, mă uit la el
Mă uit pe stand dar nu găsesc nici un fel
De indiciu care să-mi arate
Unde se-află acea carte.
Apoi văd cum cu blândeţe zâmbeşte,
Si mă îndeamnă să rămân,
Ce carte caut? Cu ce se potriveşte?
Să-i dăm de capăt ciudatului mister.
Nu pot să plec,
Ceva mă opreşte.
Într-un final, îi dau un nume
Imediat în căutare porneşte
Şi i-a aflat locul anume.
Uitaţi! Îmi spuse el convins.
Aici e cartea, e la locul promis.
Am vrut să văd dacă mai este prezentată,
E nouă, strălucitoare, fără nici o pată!
Am vrut de fapt să mă asigur
Ca acea carte este acolo sigur,
De dragă ce mi-era m-am oprit şi-am căutat,
Scuzaţi-mă dacă v-am deranjat.
Magul cu ochi mari de smarald mi-a zâmbit,
S-a bucurat că m-am oprit,
Deşi nu ştia cine sunt, ce doresc
Ştia doar că o carte eu iubesc.
Aşa din întâmplare l-am întâlnit pe mag
Cu timpul mi-a devenit chiar drag
Si mă priveşte cum de-atunci cresc
Alături de cate o filă de poveste ruptă din astfel de momente
Şi alte mii de rânduri sădesc
Atunci când valurile poeziei curg lente
Spre delta cărţilor pe care le iubesc.


L'amour est avant tout don de soi ( Henry David Thoreau)

Trois allumettes une a une allumees dans la nuit,
La premiere pour voir ton visage tout entier,
La seconde pour voir tes yeux,
La derniere pour voir ta bouche,
Et l'obscurite tout entiere pour me rappeller de tout cela en te serrant dans mes bras.


Il n'y a pas de remede a l'amour que d'aimer davantage
(Jacques Prevert)

C'est trop bien de faire la chose que mourir d'amour
(Jean Anouilh)

J'ai reve tellement fort de toi,
J'ai tellement marche,
Tellement parle,
Qu'il ne me reste plus rien de toi.
Il me reste a etre ombre parmi les ombres,
D'etre cent fois plus ombre que l'ombre,
D'etre l'ombre qui viendra et reviendra
Dans ta vie ensoleillee.
(Robert Desnos)

Notre coeur est un instrument incomplet
Une lyre ou il manque des cordes, et ou nous sommes forces
de rendre les accents de la joie sur le ton consacre aux soupirs.
(F.R. de Chateaubriand- Rene 1802)

J'ai trop vu, trop senti, trop aime dans la vie,
Je viens chercher vivant le calme du Lethe,
Beaux lieux soyez pour moi, ces bords ou l'on oublie:
L'oubli seul desormais est ma felicite.
(Alphonse de Lamartine- Meditations Poetiques- "Le Vallon" 1820)

Il y a deux choses qui me font jouir: le ciel etoile audessus de ma tete et la loi morale en moi.
(Kant)

All we have to fear it's fear itself
(Roosevelt)

Nu de moarte ma cutremur ci de eternitatea sa.
(Vlahuta)

Je meurs dans ta cendre et tu vis dans ma flamme.
(Tristan L'Hermite)

Uneori mai poetizez si eu ...

De-ai fi tu oceanul meu
As fi eu lumina soarelui arzand
Sau un vant cutreierand imaginea sacra a visului tau.
De-ai fi tu doar pentru o clipa trestia ce plange usor
Pe malul apei, plutind de dor,
As fi eu poate dragostea ce se-nfiripa odata cu amurgul trecator.
De-ai fi tu luna de pe cer
As fi eu poate, o secunda,
Cometa ce te mangaie plapanda
Ca dulcele iubirii efemer.

Noi doi eram ca doua astre paralele, ca doua focuri arzand
Noi doi eram o lume plansa si dureroasa ce inca pluteste in eterul albastru
Noi doi lumina din dragoste si dragoste din chin
Noi doi ca o chitara ce plange un apus
Noi doi ca o vioara ce lacrimeaza-n vis
Noi doi... Ce sentiment puternic! Ce voce fara limite... fara cuvinte,
Ca un acord mut ce pulseaza pe veci vrand sa renasca.

Doar visele ne apropie iubirea mea desarta si rece...
Doar dorul, mult prea adanc ca sa-l mai pot rosti...

Ai fost acel inefabil dulce amar
Ce se duce purtat de val atunci cand sufletul se spala
Prin lacrimi, durere si suspine.

Ma pierd in noapte si uit de mine
Alerg pe catifelatul infinit al sufletului meu ce mii de ori a fost calcat de tine.

Lansare: Arta de a te pierde inainte de a te regasi 20.12.2010

Chopin, Nocturne