Legaturi

Legaturi
Ilinca Sandu

Tuesday, February 15, 2011

Antonin Artaud si scrisorile catre Genica

Poezie, pasiune,iubire sau suferinta? Pentru ca fiecare poveste este unica, Institutul Francez din Bucuresti a invitat-o pe actrita Carole Bouquet intr-un spectacol de lectura inedit. Frumoasa actrita franceza a citit tulburatoarele Scrisori catre Genica semnate de Antonin Artaud.

 „A, dar se poate sa nu avem nimic de spus. Vreau sa zic ca se intampla...” spunea Antoine Marie Joseph Artaud, sau mai bine zis Antonin Artaud asa cum este el cunoscut in mediul cultural francez.
Si totusi atunci cand a reusit sa strapunga linistea de care orice artist are nevoie pentru a crea, Antonin Artaud a iubit si a scris despre iubirea sa chiar acelei femei pentru care nutrea sentimente atat de profunde si vii. Gratie pactului cu cuvantul, ne putem si noi bucura, astazi de Minunatele scrisori catre Genica care dateaza de aproape noua zeci de ani. Desi relatia dintre  cei doi actori nu a durat decat cinci ani, corespondenta dintre ei a supravietuit timpului si a ajuns pana in zilele noastre la Bucuresti gratie vocii actritei Carole Bouquet care la invitatia Institutului Francez din Bucuresti a citit cateva dintre scrisorile celor doi indragostiti. Evenimentul a avut loc in sala Majestic a teatrului Odeon din capitala.
Antonin Artaud originar din Marsilia, a fost ceea ce se poate numi un homo universalis. Preocuparile sale artistice nu au putut fi incadrate intr-o singura categorie: de la poezie suprarealista la roman, de la desen la actorie si de la regie pana la teoria teatrului, si-a incercat talentul dedicand o parte din spiritul sau publicului. Chiar el mentioneaza intr-una dintre lucrarile sale intitulate Ombilicul uitarii: „acolo unde unii propun opere, eu nu pretind decat sa-mi arat spiritul”. Antonin Artaud s-a stins din viata in 1948 la numai 51 de ani, lasand in urma marca sa inconfundabila pe o opera tulburatoare impregnata de absurdul vietii care a marcat literatura inceputului de secol XX.

 Genica, pe numele sau real Ioana Athanasiu era o actrita franceza de origina romana. Chiar Artaud o numeste „dulcea mea romanca”. Iar noi cititorii lui Artaud si publicul care a asistat la spectacol nu putem decat sa ne imaginam relatia dintre cei doi iubiti, puternica, pasionala si atat de dureroasa. Iar rezultatul se afla in corespondenta lui catre ea interpretata de Carole Bouquet intr-un spectacol care a calatorit in toata lumea .


L'amour est avant tout don de soi ( Henry David Thoreau)

Trois allumettes une a une allumees dans la nuit,
La premiere pour voir ton visage tout entier,
La seconde pour voir tes yeux,
La derniere pour voir ta bouche,
Et l'obscurite tout entiere pour me rappeller de tout cela en te serrant dans mes bras.


Il n'y a pas de remede a l'amour que d'aimer davantage
(Jacques Prevert)

C'est trop bien de faire la chose que mourir d'amour
(Jean Anouilh)

J'ai reve tellement fort de toi,
J'ai tellement marche,
Tellement parle,
Qu'il ne me reste plus rien de toi.
Il me reste a etre ombre parmi les ombres,
D'etre cent fois plus ombre que l'ombre,
D'etre l'ombre qui viendra et reviendra
Dans ta vie ensoleillee.
(Robert Desnos)

Notre coeur est un instrument incomplet
Une lyre ou il manque des cordes, et ou nous sommes forces
de rendre les accents de la joie sur le ton consacre aux soupirs.
(F.R. de Chateaubriand- Rene 1802)

J'ai trop vu, trop senti, trop aime dans la vie,
Je viens chercher vivant le calme du Lethe,
Beaux lieux soyez pour moi, ces bords ou l'on oublie:
L'oubli seul desormais est ma felicite.
(Alphonse de Lamartine- Meditations Poetiques- "Le Vallon" 1820)

Il y a deux choses qui me font jouir: le ciel etoile audessus de ma tete et la loi morale en moi.
(Kant)

All we have to fear it's fear itself
(Roosevelt)

Nu de moarte ma cutremur ci de eternitatea sa.
(Vlahuta)

Je meurs dans ta cendre et tu vis dans ma flamme.
(Tristan L'Hermite)

Uneori mai poetizez si eu ...

De-ai fi tu oceanul meu
As fi eu lumina soarelui arzand
Sau un vant cutreierand imaginea sacra a visului tau.
De-ai fi tu doar pentru o clipa trestia ce plange usor
Pe malul apei, plutind de dor,
As fi eu poate dragostea ce se-nfiripa odata cu amurgul trecator.
De-ai fi tu luna de pe cer
As fi eu poate, o secunda,
Cometa ce te mangaie plapanda
Ca dulcele iubirii efemer.

Noi doi eram ca doua astre paralele, ca doua focuri arzand
Noi doi eram o lume plansa si dureroasa ce inca pluteste in eterul albastru
Noi doi lumina din dragoste si dragoste din chin
Noi doi ca o chitara ce plange un apus
Noi doi ca o vioara ce lacrimeaza-n vis
Noi doi... Ce sentiment puternic! Ce voce fara limite... fara cuvinte,
Ca un acord mut ce pulseaza pe veci vrand sa renasca.

Doar visele ne apropie iubirea mea desarta si rece...
Doar dorul, mult prea adanc ca sa-l mai pot rosti...

Ai fost acel inefabil dulce amar
Ce se duce purtat de val atunci cand sufletul se spala
Prin lacrimi, durere si suspine.

Ma pierd in noapte si uit de mine
Alerg pe catifelatul infinit al sufletului meu ce mii de ori a fost calcat de tine.

Lansare: Arta de a te pierde inainte de a te regasi 20.12.2010

Chopin, Nocturne