Criterii si categorii

Stateam si ma gandeam astazi... Cum se poate ca unii indivizi sa ajunga from zero to hero... asa intr-un timp record?
Si altii... pentru ca nu merita acesti "altii" sa-i punem in aceeasi fraza cu cei mai sus amintiti, sa poarte lupte seculare pentru ca cei din jur sa le aprecieze adevarata valoare pe care si-au faurit-o ei insisi prin munca, munca si iar munca?
La noi se pare ca se pun in practica proverbele: cei din urma vor fi cei dintai... adica ultimul venit primul servit  indiferent de ce poate, stie sau face.

Trist...

Antonin Artaud si scrisorile catre Genica

Poezie, pasiune,iubire sau suferinta? Pentru ca fiecare poveste este unica, Institutul Francez din Bucuresti a invitat-o pe actrita Carole Bouquet intr-un spectacol de lectura inedit. Frumoasa actrita franceza a citit tulburatoarele Scrisori catre Genica semnate de Antonin Artaud.

 „A, dar se poate sa nu avem nimic de spus. Vreau sa zic ca se intampla...” spunea Antoine Marie Joseph Artaud, sau mai bine zis Antonin Artaud asa cum este el cunoscut in mediul cultural francez.

Si totusi atunci cand a reusit sa strapunga linistea de care orice artist are nevoie pentru a crea, Antonin Artaud a iubit si a scris despre iubirea sa chiar acelei femei pentru care nutrea sentimente atat de profunde si vii. Gratie pactului cu cuvantul, ne putem si noi bucura, astazi de Minunatele scrisori catre Genica care dateaza de aproape noua zeci de ani. Desi relatia dintre  cei doi actori nu a durat decat cinci ani, corespondenta dintre ei a supravietuit timpului si a ajuns pana in zilele noastre la Bucuresti gratie vocii actritei Carole Bouquet care la invitatia Institutului Francez din Bucuresti a citit cateva dintre scrisorile celor doi indragostiti. Evenimentul a avut loc in sala Majestic a teatrului Odeon din capitala.

Antonin Artaud originar din Marsilia, a fost ceea ce se poate numi un homo universalis. Preocuparile sale artistice nu au putut fi incadrate intr-o singura categorie: de la poezie suprarealista la roman, de la desen la actorie si de la regie pana la teoria teatrului, si-a incercat talentul dedicand o parte din spiritul sau publicului. Chiar el mentioneaza intr-una dintre lucrarile sale intitulate Ombilicul uitarii: „acolo unde unii propun opere, eu nu pretind decat sa-mi arat spiritul”. Antonin Artaud s-a stins din viata in 1948 la numai 51 de ani, lasand in urma marca sa inconfundabila pe o opera tulburatoare impregnata de absurdul vietii care a marcat literatura inceputului de secol XX.

 Genica, pe numele sau real Ioana Athanasiu era o actrita franceza de origina romana. Chiar Artaud o numeste „dulcea mea romanca”. Iar noi cititorii lui Artaud si publicul care a asistat la spectacol nu putem decat sa ne imaginam relatia dintre cei doi iubiti, puternica, pasionala si atat de dureroasa. Iar rezultatul se afla in corespondenta lui catre ea interpretata de Carole Bouquet intr-un spectacol care a calatorit in toata lumea .

Ura? o nota de subsol a emisiunii cu Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu

 Nu putem impiedica nedreptatile. Nu toate actele ingrozitoare sunt pedepsite in istorie sau cel putin nu intotdeauna cei care le comit sunt pedepsiti. Pobabil ca poporul respectiv isi plateste datoriile in timp si sunt pedepsiti pentru crimele membrilor sai.
Andrei Plesu are dreptate spunand ca nu are rost sa ne alimentam suferinta cu ura, pentru ca ne autoflagelam. Avem de pierdut de doua ori. Intai pentru ca suferim din cauza unei nedreptati si apoi pentru ca in loc sa trecem peste acea nedreptate ne alimentam durerea initiala alimentand-o cu sentimente negative care ne consuma energia pe care am putea s-o folosim in scopuri favorabile noua.
Asta nu inseamna ca nedreptatea trebuie acceptata ca pe o fatalitate. Trebuie sa avem credinta ca aceste nedreptati vor fi pedepsite la un moment dat.
Solutia? Iertarea, memoria si credinta.

Doamne ajuta!

Silvio Rodriguez- Mi unicornio azul...

BOXE BOXE, Mourad Merzouki in toata splendoarea

 Teatrul National de Opereta Ion Dacian a gazduieste timp de doua zile 2 si 3 februarie, un spectacol de coregarfie marca inconfundabila a coregrafului Mourad Merzouki.
Inspirat din box si hip hop spectacolul este acompaiat de cvartetul de coarde Debussy.
Pe scena il puteti descoperi si pe Lyonezul Mourad Merzouki, coregraful si intemeitorul companiei de coregrafie Kafig. Dupa nenumarate succese in Franta si in strainatate, Kafig revine in Romania cu o productie deosebita care tine publicul cu sufletul la gura.

Mourad Merzouki si-a inceput cariera de dansator si coregraf in orasul natal Saint Priest, situat in estul Lyon-ului. Numai era decat un pas pana la bienalele dansului din Lyon. Perseverenta, tenacitatea si talentul au facut posibila pentru tanarul coregraf ascensiunea meritata. Acum ii ia sub aripa sa ocrotitoare pe tinerii care ca el au acel dar deosebit, de care este nevoie pentru a fi prezenti pe scena, dar si dorinta de a invata alaturi de un maestru. Fiecare dintre cele 17 coregrafii pe care le-a realizat pana acum sunt purtate mai departe peste mari si tari gratie trupelor pe care le-a format si in care a avut mereu deplina incredere.

Revenind la Boxe Boxe, spectacolul din aceasta seara...

Prima surpriza oferita publicului este cea de-ai putea intalni pe membrii cvartetului de coarde Debussy chiar in mijlocul scenei.
Cea de-a doua surpriza a fost desigur intalnirea cu coregraful.

Este cert o schimbare fata de spectacolul de anul trecut, Agwa si Correria, insa nu as putea spune care mi-a placut mai mult pentru ca sunt atat de diferite. Probabil ca ceea ce am apreciat la acest coregraf este ca reuseste mereu sa-si imprime marca inconfundabila fara a plicitisi publicul cu recurente in miscari sau in teme.
Fiecare tema abordata de Mourad Merzouki este unica. Rezultatul este unul pe masura si va recomand cu caldura sa mergeti sa vedeti cea de-a doua reprezentatie de maine 3 februarie, orele 19.30 la TNO.
Biletele sunt puse in vanzare atat la caseria TNO cat si pe www.eventim.ro


Vizionare placuta!

PS. Nu uitati puloverele acasa, temperatura in sala este destul de joasa!

SILVIO RODRIGUEZ ¿A donde van?