Domnul Adrian Cioroianu este in cautarea unei solutii de iesire din criza pe care ne-o impartaseste intr-unul din numerele revistei Dilema Veche.
In rezumat daca fiecare tara europeana intrata in criza vinde cate ceva de ce nu am vinde si noi ceva ca sa iesim din criza?
Apoi urmeaza intrebarea: ce avem noi mai mult si mai mult de care am putea sa ne lipsim?
Raspunsul sau au fost vedetele.
Sa ne vindem vedetele? Si de unde sa incepem?
Nu este o idee complet gresita insa! Aici vine un "DAR"!
Ca in bancul cu iepurasul: "si cine ti le cumpara"?
Asta este mentalitatea romanului si din acest motiv ne merge asa de bine pentru ca ne gandim cum sa ii pacalim pe ceilalti ca sa ne vindem marfa. Ca sa vinzi cu succes ceva, sa iti iei banii si sa cladesti trebuie sa ai talent de marketing si nu numai. Cum ii convingem sa ni le cumpere? Si de ce ar fi ei ( cumparatorii) interesati de vedetele noastre?
Sa trecem peste asta... desi mai am nelamuriri...
Cred ca domnul Cioroianu se inseala nu sunt vedetele in top! Ele vin doar pe locul trei! In fine dupa umila mea parere.
Hai sa ne mai gandim o tura! Chiar asa ce avem noi pe locul intai si pe locul doi in top inaintea vedetelor?
Va las sa ghiciti!
Daca ati ghicit vine intrebarea de baraj! Cum facem sa le vindem ca sa iesim din criza?
Pe curand!
Legaturi
Ilinca Sandu
Saturday, September 25, 2010
Thursday, September 23, 2010
Did we inherit Aristotle through Muslims?
Ilinca Sandu
Did we inherit Aristotle through Muslims?
Interview with Sylvain Gouguenheim
Sylvain Gouguenheim (b. 1960) is a medievalist French historian. His book Aristote au Mont saint Michel, published in 2008, gave birth to intense disputes among historians. He considers that Europe, (in the period 5-800 AD) does not owe as much as it was believed to the Arab world and provides evidence of this. Shortly after its publication, the academic world split between his admirers and his opponents. The latter signed three petitions against the author who was declared an Islamophobe.
http://www.eurozine.com/articles/2010-05-11-dilemaabstr-en.html
Did we inherit Aristotle through Muslims?
Interview with Sylvain Gouguenheim
Sylvain Gouguenheim (b. 1960) is a medievalist French historian. His book Aristote au Mont saint Michel, published in 2008, gave birth to intense disputes among historians. He considers that Europe, (in the period 5-800 AD) does not owe as much as it was believed to the Arab world and provides evidence of this. Shortly after its publication, the academic world split between his admirers and his opponents. The latter signed three petitions against the author who was declared an Islamophobe.
http://www.eurozine.com/articles/2010-05-11-dilemaabstr-en.html
Wednesday, September 22, 2010
Guns'N'Roses la Bucuresti un spectacol cu surprize ...
Albumul din Stânga este în opinia mea cel mai reușit. Aduna aproape în mod exhaustiv toate piesele care mi-au atins sensibilitatea.
Sentimente indoite...
Concertul de aseara de la Romexpo al mult asteptatei formatii Guns'N'Roses mi-a produs o serie de mirari si emotii contradictorii.
Daca la inceput au fost huiduiti mai bine de o ora pentru prea marea intarziere ei totusi nu ne-au dezamagit si au aparut intr-un final pe scena.
In mod evident, intarzierea produs o dezamagire profunda in randul fanilor care satui de asteptat nu au parut sa fie la inceputul spectacolului la fel de entuziasmati ca atunci cand au trecut de portile de control.
Era trecut de ora 20 cand inca stateam la coada ca sa intram , printre sute de alti admiratori care, uluitor de cuminti asteptau sa isi ocupe locurile. Intarzierea intrarii in scena a celor de la Guns ne-a permis sa rezistam si la coada de la jetoane si la cea de la bauturi si in final chiar si la toaletele ecologice care solicitau din partea doritorilor o rabdare de fier, mai intai pentru a ajunge la ele si apoi pentru a putea intra. Dupa o lupta voiniceasca cu multimea, repet, deosebit de cuminte, cu mic cu mare ne-am gasit un loc in spatiu si am inceput partea a doua a luptei: asteptarea ...
Dupa parerea mea, asteptarea a fost prea lunga. Oamenii erau dezamagiti si cand in fine au aparut pe scena deja eram cu capsa pusa. Acest sentiment s-a disipat destul de repede lasand loc unor senzatii si sentimente noi dar indoite.
Auzisem inainte ca Axl Rose si-a pierdut vocea de odinioara si ca la Paris concertul a fost un fiasco. Insa eu nu am acceptat sa ma autosugestionez cu ganduri negative. Supriza a fost ca nu si-a pierdut vocea mai mult decat ma asteptam. Calitatea lui, spre deosebire de alti solisti, trebuie s-o recunoastem, este ca gratie tehnicii vocale indubitabile, a reusit sa isi controleze vocea pana la sfarsit. S-a produs clar o "eroziune" la nivelul corzilor vocale, dar cum el canta de zeci de ani suprasolicitand laringele, nici nu avea cum sa nu se uzeze.
La aproape 50 de ani, Axl Rose si-a jucat bine rolul sau in Romania.
Ce mult v-am asteptat!
In ultimii ani am primit o baie de muzica a unor artisti pe care ii asteptam de prea mult timp. In sfarsit au ajuns si la noi. Orice s-ar intampla, publicul ramane cuminte, ascultator, rabdator si indulgent pentru ca am obtinut aceasta bucurie gratie acestor calitati mai sus enuntate si cu multa truda as adauga.
Consider ca per total pretul corect al biletului a fost cel mic deoarece sonorizarea lasa foarte mult de dorit. Cei care au ales aceasta optiune nu s-au bucurat decat de un sunte corect dar la limita cu mediocrul.
Vocea lui Axl Rose era mult mai tare dozata ca instrumentele care au un rol magistral in piesele formatiei.
Solo-urile instrumentale au fost bune si s-au auzit mult mai bine.
Ajunsi in apropierea scenei am constatat ca nici in fata nu se auzea prea bine dar ca cei care ascultau din afara perimetrului imediat apropiat si care au privit din strada spatele scenei au avut aproape conditii mai bune ca cei care au platit pretul minim pentru concert.
Gata cu critica...
Evident ca muzica lor mi-a plăcut și îmi va place mereu, asta fără doar și poate. Ce m-a deranjat a fost sonorizarea. Așteptam un sunet și niște vibrații înălțătoare. Deși eram pregătita sa îmi iau zborul în orice moment, parca ceva ma trăgea in jos. Clar! Sunetul e de vina! Mi-am zis eu...Pentru mine, recunosc a fost o bucurie indoita deoarece asteptam cu nerabdare momentul culminant al serii care parea sa nu mai vina. Si totusi...
Un punct pozitiv a fost ca Axl nu a vorbit mult si fara rost pe scena ca alti artisti. Nu a insistat nici asupra faptului ca stie ca se afla in Bucuresti, Romania nici nu si-a dat talente cu tenta politica. A fost decent, riguros cu munca pe care o presta si a dozat corect si vocea si aparitiile/ pauzele de pe scena. Pauzele nu au fost construite pe un timp mort sau pe tragere de timp ci pe solo-ri bine gandite si pregatite.
Tot show-ul a fost foarte bine construit si gandit de la prima nota pana la ultima.
Am avut parte de peste doua ore de Guns, mai mult decat putem spune despre alte trupe care dupa o ora au iesit de pe scena.
Cireasa de pe tort...
Cireașa de pe tort, după umila mea părere, a fost November Rain si gestul lui Axl Rose care m-a induiosat peste masura. S-a imbracat in tricolorul Romaniei, steagul nostru ii servea drept poncho. L-a imbracat si purtat cu gratie si mandrie ( cel putin de unde ma uitam eu asta vedeam). Un gest care a facut cat o mie de vorbe.
Uneori cuvintele nu isi au rostul. Iar gestul sau vorbeste de la sine.
In incheiere...
Deși concertul se anunța sa fie un fiasco, deși concertul părea inițial sa fie o mare dezamăgire... Un artist adevărat rămâne un artist adevărat. Nu putem sa ii atribuim lui toate minus-urile de care am amintit mai devreme. Deci, din punct de vedere obiectiv, spectacolul a meritat și prezenta noastră, și investiția dar mai ales așteptarea.
Sentimente indoite...
Concertul de aseara de la Romexpo al mult asteptatei formatii Guns'N'Roses mi-a produs o serie de mirari si emotii contradictorii.
Daca la inceput au fost huiduiti mai bine de o ora pentru prea marea intarziere ei totusi nu ne-au dezamagit si au aparut intr-un final pe scena.
In mod evident, intarzierea produs o dezamagire profunda in randul fanilor care satui de asteptat nu au parut sa fie la inceputul spectacolului la fel de entuziasmati ca atunci cand au trecut de portile de control.
Era trecut de ora 20 cand inca stateam la coada ca sa intram , printre sute de alti admiratori care, uluitor de cuminti asteptau sa isi ocupe locurile. Intarzierea intrarii in scena a celor de la Guns ne-a permis sa rezistam si la coada de la jetoane si la cea de la bauturi si in final chiar si la toaletele ecologice care solicitau din partea doritorilor o rabdare de fier, mai intai pentru a ajunge la ele si apoi pentru a putea intra. Dupa o lupta voiniceasca cu multimea, repet, deosebit de cuminte, cu mic cu mare ne-am gasit un loc in spatiu si am inceput partea a doua a luptei: asteptarea ...
Dupa parerea mea, asteptarea a fost prea lunga. Oamenii erau dezamagiti si cand in fine au aparut pe scena deja eram cu capsa pusa. Acest sentiment s-a disipat destul de repede lasand loc unor senzatii si sentimente noi dar indoite.
Auzisem inainte ca Axl Rose si-a pierdut vocea de odinioara si ca la Paris concertul a fost un fiasco. Insa eu nu am acceptat sa ma autosugestionez cu ganduri negative. Supriza a fost ca nu si-a pierdut vocea mai mult decat ma asteptam. Calitatea lui, spre deosebire de alti solisti, trebuie s-o recunoastem, este ca gratie tehnicii vocale indubitabile, a reusit sa isi controleze vocea pana la sfarsit. S-a produs clar o "eroziune" la nivelul corzilor vocale, dar cum el canta de zeci de ani suprasolicitand laringele, nici nu avea cum sa nu se uzeze.
La aproape 50 de ani, Axl Rose si-a jucat bine rolul sau in Romania.
Ce mult v-am asteptat!
In ultimii ani am primit o baie de muzica a unor artisti pe care ii asteptam de prea mult timp. In sfarsit au ajuns si la noi. Orice s-ar intampla, publicul ramane cuminte, ascultator, rabdator si indulgent pentru ca am obtinut aceasta bucurie gratie acestor calitati mai sus enuntate si cu multa truda as adauga.
Consider ca per total pretul corect al biletului a fost cel mic deoarece sonorizarea lasa foarte mult de dorit. Cei care au ales aceasta optiune nu s-au bucurat decat de un sunte corect dar la limita cu mediocrul.
Vocea lui Axl Rose era mult mai tare dozata ca instrumentele care au un rol magistral in piesele formatiei.
Solo-urile instrumentale au fost bune si s-au auzit mult mai bine.
Ajunsi in apropierea scenei am constatat ca nici in fata nu se auzea prea bine dar ca cei care ascultau din afara perimetrului imediat apropiat si care au privit din strada spatele scenei au avut aproape conditii mai bune ca cei care au platit pretul minim pentru concert.
Gata cu critica...
Evident ca muzica lor mi-a plăcut și îmi va place mereu, asta fără doar și poate. Ce m-a deranjat a fost sonorizarea. Așteptam un sunet și niște vibrații înălțătoare. Deși eram pregătita sa îmi iau zborul în orice moment, parca ceva ma trăgea in jos. Clar! Sunetul e de vina! Mi-am zis eu...Pentru mine, recunosc a fost o bucurie indoita deoarece asteptam cu nerabdare momentul culminant al serii care parea sa nu mai vina. Si totusi...
Un punct pozitiv a fost ca Axl nu a vorbit mult si fara rost pe scena ca alti artisti. Nu a insistat nici asupra faptului ca stie ca se afla in Bucuresti, Romania nici nu si-a dat talente cu tenta politica. A fost decent, riguros cu munca pe care o presta si a dozat corect si vocea si aparitiile/ pauzele de pe scena. Pauzele nu au fost construite pe un timp mort sau pe tragere de timp ci pe solo-ri bine gandite si pregatite.
Tot show-ul a fost foarte bine construit si gandit de la prima nota pana la ultima.
Am avut parte de peste doua ore de Guns, mai mult decat putem spune despre alte trupe care dupa o ora au iesit de pe scena.
Cireasa de pe tort...
Cireașa de pe tort, după umila mea părere, a fost November Rain si gestul lui Axl Rose care m-a induiosat peste masura. S-a imbracat in tricolorul Romaniei, steagul nostru ii servea drept poncho. L-a imbracat si purtat cu gratie si mandrie ( cel putin de unde ma uitam eu asta vedeam). Un gest care a facut cat o mie de vorbe.
Uneori cuvintele nu isi au rostul. Iar gestul sau vorbeste de la sine.
In incheiere...
Deși concertul se anunța sa fie un fiasco, deși concertul părea inițial sa fie o mare dezamăgire... Un artist adevărat rămâne un artist adevărat. Nu putem sa ii atribuim lui toate minus-urile de care am amintit mai devreme. Deci, din punct de vedere obiectiv, spectacolul a meritat și prezenta noastră, și investiția dar mai ales așteptarea.
Tuesday, September 21, 2010
Ce ati face daca ati afla ca strabunicul cuiva datoreaza familiei voastre bani?
Sa fie oare adevarat ce se povesteste la B1 TV despre o datorie a Germaniei fata de Romania?
Datorii morale stim cu totii ca ar avea mai multe tari insa ...
Ma intreb oare cum s-au dat disparuti acesti bani? Si de ce?
Incredibil! Romanul care scoate bani si prin taxa pe aer nu isi reclama banii inapoi?
Sau au fost returnati si dati disparuti?
Eu astept sa vad ce mai vuieste media pe aceasta tema chiar sunt curioasa.
Datorii morale stim cu totii ca ar avea mai multe tari insa ...
Ma intreb oare cum s-au dat disparuti acesti bani? Si de ce?
Incredibil! Romanul care scoate bani si prin taxa pe aer nu isi reclama banii inapoi?
Sau au fost returnati si dati disparuti?
Eu astept sa vad ce mai vuieste media pe aceasta tema chiar sunt curioasa.
Monday, September 20, 2010
Romania Let's do it!
 |
| Add caption |
Ma bucur ca vad cum cei din jur se mobilizeaza in ciuda paraliziei in care supravietuieste tara si incearca sa faca tot ce ne-au promis administratiile locale si ministerele.
Cu totii stim ca daca lucrurile ar functiona asa cum scrie la carte nu ar fi nevoie de o astfel de mobilizare sociala pentru a obtine aceste drepturi de a trai in orase curate, cu arhitectura ingrijita si tot ceea ce tine de spatiile publice.
Pentru ca sunt optimista si pentru ca nu imi place sa fac politica voi multumi celor responsabili de autismul administrativ din tara pentru ca le-a dat acestor tineri, ne-a dat, o sansa sa fim impreuna pentru un scop atat de nobil si atat de important. Fara sa-si dea seama, autoritatile ne dau o sansa de a redeveni un popor puternic, stapan pe situatie si activ in toate domeniile in care el, Statul, refuza sa actioneze spre binele tuturor.
Felicitari tuturor celor care s-au mobilizat cu aceasta ocazie si in toate timpurile!
Ma voi alatura si eu in aceasta miscare in felul meu.
Toti cei care doresc sa participe fara a se inscrie neaparat in miscarea propriu-zisa, pot contribui prin a nu mai arunca deseuri pe strada, prin a respecta trierea de deseuri atunci cand primaria ne da ocazia si prin a face curat macar in perimetrul in care lucreaza si locuiesc.
P.S. Ii multumesc doamnei Doina Vella pentru fotografia postate pe site-ul www.distrugeri.ro in care lozinca "Hai Romania!" reprezinta chiar un semnal de alarma!
Thursday, September 9, 2010
Dailymotion si ce mai gasim pe acolo...
Din cand in cand primesc legatura cu Dailymotion unde intalnesc tot felul de fenomene artistice culturale si ... URBANE ( dupa cum vedeti ma adaptez repede trendului).
Ultimul link este un exemplu de cum fac unii cetateni politica si mai ales cum inteleg ei diversitatea culturala si religioasa dar mai ales cum inteleg ei dreptul la exprimare.
Nu pot sa va impartasesc video-ul pe care l-am primit pentru ca ma scarbeste enorm, insa ar merita sa fie vazut pentru ca ne da un exemplu de ce nu se face!
Si i-as fi raspuns multe acelui individ dar macar atat tot i-as spune: prietene asta chiar nu se face!
In mare este vorba despre un conflict intre reprezentanta Rezistentei Republicane Christine Tasin si lumea intreaga. Lume care s-a revoltat atunci cand ea a incetat sa mai fie "politically correct" ( cine stie ce mai inseamna si asta) sau ipocrita si a zis in mare ca valorile islamului nu corespund celor franceze republicane.
"Sa fie oare adevarat? Cum este posibil?"
Individul de pe Dailymotion a proferat amenintari, a adus comentarii injurioase la adresa acestei cetatene cu un sentiment foarte puternic de impunitate. Oare Statul de Drept din Franta nu mai exista in ciuda aparentelor? Si cine face noile legi?
Pana sa ajung la sfarsitul interventiei mele de privitor uimit, va adaug adresa ei de site si va recomand sa-l cautati pe zorro al Dailymotion-ului cautant "tasin" in motorul de cautare de acolo.
http://0z.fr/OeZam
Ultimul link este un exemplu de cum fac unii cetateni politica si mai ales cum inteleg ei diversitatea culturala si religioasa dar mai ales cum inteleg ei dreptul la exprimare.
Nu pot sa va impartasesc video-ul pe care l-am primit pentru ca ma scarbeste enorm, insa ar merita sa fie vazut pentru ca ne da un exemplu de ce nu se face!
Si i-as fi raspuns multe acelui individ dar macar atat tot i-as spune: prietene asta chiar nu se face!
In mare este vorba despre un conflict intre reprezentanta Rezistentei Republicane Christine Tasin si lumea intreaga. Lume care s-a revoltat atunci cand ea a incetat sa mai fie "politically correct" ( cine stie ce mai inseamna si asta) sau ipocrita si a zis in mare ca valorile islamului nu corespund celor franceze republicane.
"Sa fie oare adevarat? Cum este posibil?"
Individul de pe Dailymotion a proferat amenintari, a adus comentarii injurioase la adresa acestei cetatene cu un sentiment foarte puternic de impunitate. Oare Statul de Drept din Franta nu mai exista in ciuda aparentelor? Si cine face noile legi?
Pana sa ajung la sfarsitul interventiei mele de privitor uimit, va adaug adresa ei de site si va recomand sa-l cautati pe zorro al Dailymotion-ului cautant "tasin" in motorul de cautare de acolo.
http://0z.fr/OeZam
URBAN
DEX-ul este minunat!
URBÁN, -Ă, urbani, -e, adj. Care ține de oraș, privitor la oraș; orășenesc. ♦ Fig. (Despre atitudinea sau modul de comportare al cuiva) Care dă dovadă de urbanitate; politicos, civilizat. – Din fr. urbain, lat. urbanus.
URBÁN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de urbe; propriu urbei; de oraș; orășenesc; citadin. Construcție ~ă. Transport ~. 2) Care denotă politețe rafinată; caracterizat prin urbanitate. Atitudine ~ă. /
URBÁN, -Ă adj. 1. referitor la oraș; orășenesc. 2. (fig.; despre atitudine, comportare) politicos, bine crescut, civilizat. (<>urbain, lat. urbanus)
URBÁN, -Ă adj. 1. Referitor la oraș, din oraș; orășenesc. 2. (Fig.; despre atitudine, mod de comportare) Politicos, amabil, binecrescut. [<>urbanus < urbs – oraș, cf. it. urbano].
URBÁN adj. orășenesc, (livr.) citadin, (înv. și reg.) târgoveț. (Populație ~.)
URBÁN adj. v. binecrescut, civilizat, manierat, politicos.
urbán adj. m., pl. urbáni; f. sg. urbánă, pl. urbáne
In scrierile din ultima vreme dau mereu peste cuvantul urban, "povesti urbane", "aventuri urbane"... etc.
Urban este mai mult de tot ce este mentionat in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane este un fenomen! Deduc ca incitarea la a fi "urban" este o incurajare de a deveni corect, respectuos, reverentios, manierat... si totusi cand ma gandesc la omul urban de azi nu regasesc aceste caracteristici. Locuitorul orasului a devenit din ce in ce mai autist adica, indiferent fata de cei care il inconjoara. Noul trend ar fi o strigare de ajutor pentru a reda orasului si orasenilor trezirea la ce presupunea din punct de vedere etimologic cuvantul urban.
Pe vremuri oamenii de la oras erau considerati cu un pas inainte in primul rand pentru ca erau mai aproape de nou, de actiune si erau inzestrati gratie educatiei cu un corset de bune maniere care le tinea in frau un set de porniri care "nu se faceau" in public.
Azi, regasesc mai degraba in comunitatile mici acest comportamen, pudic, cuminte si atent.
Ce inseamna acest urban pentru noi astazi?
Cred in continuare ca incitarea la a fi urban este o chemare spre mai bine sau ce numeam pana acum un comportament civilizat.
CIVILIZÁT, -Ă, civilizați, -te, adj. 1. Care are o cultură și o tehnică înaintată, care a ajuns la un nivel superior de civilizație, la un standard de viață ridicat. 2. Care este manierat, politicos. – V. civiliza. Cf. fr. civilisé.
CIVILIZÁT, -Ă adj. 1. ajuns la un nivel corespunzător de civilizație. 2. (fig.) manierat, politicos. (<>
CIVILIZÁT, -Ă adj. 1. Ajuns la un nivel corespunzător al civilizației, care duce o viață de civilizație. 2. (Fig.) Manierat, politicos. [< civiliza].
CIVILIZÁT adj. 1. v. dezvoltat. 2. v. binecrescut.
Civilizat ≠ necivilizat
CIVILIZÁ, civilizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni civilizat – Din fr. civiliser.
A CIVILIZÁ ~éz tranz. A face să se civilizeze. /
A SE CIVILIZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre colectivități) A atinge un nivel înalt de dezvoltare (materială și spirituală); a deveni dezvoltat sub toate aspectele. 2) (despre persoane) A căpăta deprinderi de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se ciopli; a se șlefui; a se cizela. /
CIVILIZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni civilizat. (<>civiliser)
CIVILIZÁ vb. I. tr., refl. A duce (un individ, o formație socială) la civilizație, a face să devină sau a deveni civilizat. [<>civiliser].
CIVILIZÁ vb. 1. (rar) a (se) umaniza. (A ~ un trib sălbatic.) 2. a se cultiva, a se rafina, a se stila, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se cizela, a se subția, a se șlefui, (înv. fig.) a se roade. (S-a mai ~ și el un pic!)
A (se) civiliza ≠ a (se) îndobitoci, a (se) sălbătăci
Oare spre acest tip de individ urban sa fie vorba?
Cine sunt oamenii de la oras astazi? Care este distanta intre ce ar trebui sa fie conform acestor doua definitii si ce sunt ei in realitate? Cum sa astupam acest gol imens sapat de timp si de "noile" standarde comportamentale actuale din Romania? Corespunde omul urban autohton cu cel din alte locuri? Mai exista numitori comuni?
Sunt intrebari pe care mi le pun in fiecare zi ... raspunsul este in continuare asteptat cu mare interes.
Subscribe to:
Posts (Atom)
