La propunerea unei prietene a blogului

Informatii generale pentru cei care isi doresc sa comenteze pe blog

V-as fi recunoscatoare daca ati evita raspunsurile violente.
Ceea ce se posteaza aici sunt fie gandurile mele, fie subiecte pe care le postez pentru a fi dezbatute sau asupra carora am putea cu totii medita.
In cel de-al doilea caz, nu incurajez pe nimeni sa faca nimic, nici sa paraseasca tara, nici sa ramana, nici sa isi schimbe viziunea asupra lumii...etc.
Pur si simplu sa mediteze asupra reflectiilor celor din jur.
Nu este un jurnal televizat asa ca daca cumva informatiile sunt gresite, este posibil sa fie vorba de un scurt circuit al sistemului de transmitere a informatiilor in masa.

Va multumesc!

in Dilema...

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/l-am-mo%C5%9Ftenit-pe-aristotel-prin-musulmani-interviu-cu-sylvain-gougue

Asa ca de Pasti...

Sarbatorile mari sunt in general un moment de reculegere dar si un moment de resetare a ritmului nostru interior pentru al aduce la nivelul vibratiilor bune. Pentru unii, aceasta fraza nu are nici cel mai mic sens. Si totusi...
De fiecare data romanul inca credincios sau spiritual isi propune sa fie mai bun, se dedica in intregime pregatirii bucatelor conform datinelor si cu mare speranta ca de atunci inainte ii va fi mai bine, se inconjoara cu persoane dragi. La noi la romani, inca mai gasim astfel de gesturi curate care se pierd putin cate putin. Uneori se pierd pana la urmatoarea mare sarbatoare cand ne resetam din nou ritmul interior.
Unde se duc aceste momente curate? Se pierd pe masa garnisita cu bucate? Sau poate se pierd din momentul in care se termina sarbatoarea si reintram in ritmul frenetic de zi cu zi?
De ce oare la noi totul este trecator? Momentele de liniste, strazile asfaltate, gandurile bune, curatenia, micile dragalasenii cu care ii intampinam pe cei din jur, sunetul greierilor...
Trecem din epoca in epoca tot promitand solemn ca urmatoarea va fi mai buna. Trecem din etapa in etapa a vietii promitand mereu ca de anul viitor vom pune bani de-o parte, vom face copii, vom petrece mai mult timp cu cei dragi, vom deveni ecologici, vom merge mai mult in parc, vom renunta la tutun, cafea, mancarea grasa, vom construi spitale si aziluri de batrani...
Tot asa pana in ziua in care devenim noi insine batrani si nu mai avem ce promite si mai ales cui... pentru ca nu am facut copii, copii altora ignora faptul ca existam, azilele nu s-au inmultit si nu are cine sa ne ajute, spitale tot aceleasi sunt , la fel de triste... Si noi la fel, dar mai batrani, mai grei, mai moi, mai fragili, mai singuri...
Daca ar fi sa ne propunem ceva cu ocazia sarbatorilor ar poate sa fim mai putin egoisti. Daca facem un bine pentru cei de azi poate ca binele ne va urmari si pe noi in clipele de apoi. Ce-ar fi daca am inceta sa ne propunem teluri pentru maine si am incepe sa le cladim de azi? Totul ar incepe prin a suna o lista intreaga de oameni dragi pentru a le spune ca ii iubim, apoi am merge sa punem o floare la cimitir pentru cei gratie carora suntem azi pe pamant, am continua cu o vizita obligatorie la batranii nostrii, la care amanam mereu sa ne ducem. Mai este timp.
Am vazut cum se sting prea multe lumini in jurul meu. Am hotarat sa nu fac ceea ce fac ceilalti pentru ca imi dau seama ca viata trece prea repede. Si daca scriu aceste cuvinte, este poate pentru ca imi doresc sa nu ratati nici voi trenul vietii.

Proiectele continua, este bine sa avem teluri. Hai sa le incepem de azi pentru a le putea continua maine si pentru a reusi sa prindem si roadele de pe urma muncii noastre de-o viata.

A fi crestin cred ca inseamna in primul rand a fi natural, sincer, deschis, darnic si intelept.
Va doresc ca Sfanta Lumina Pascala sa va arate drumul cel bun catre implinirea sufleteasca!
Hristos a Inviat!